A dream

I like to live intensely all my days,
I'm like a shiny star that flies in space.
I have a dream, I want to make it true:
To be a leader helping all of you.

For everyone of us the life is hard,
But we must learn to trick it, to be smart
And if we are a team, we'll be so strong,
We'll have the power to make right what's wrong.

And now to speak a little about me:
I like to try new things, I like to see
In future and I like to use my mind,
I know there are so many things to find.

I know my destiny is in my hands.
I like to travel and to make new friends.
I hate indifference and laziness,
They are the flaws that block the happiness.

I see this like an opportunity
To satisfy your curiosity.
I have a dream and I will never fold
Because together we can change the world.

Un fapt

Acum o fata "normala"
Nemachiata nu se scoala
Si-atunci cand merge la scoala
Mintea-i ramane tot goala,
Ca ea se crede fatala,
Chiar daca e o nasoala
Si cand isi ia cate-o toala,
Ea zice ca-i criminala.
E prietena ideala,
Ea cand iubeste, inseala
Si zice ca-i geniala,
Da-i doar o proasta banala.

Ca in reteaua sociala,
E-un "duckface" pe jumate goala
Si nu cred ca fac o greseala
Cand o bag in aceeasi oala
Cu cei ce sufera de-o boala:
Prostie specific mintala.

O idee, o masina, o tehnologie

      Astazi mergeam linistit pe strada, cand o doamna respectabila, putin mai in varsta, imi zambeste si imi ureaza "La multi ani!" Eu, putin mirat, o intreb de unde stie ca astazi e ziua mea si imi raspunde: "De pe facebook!". Si imediat m-am gandit la diferenta dintre societatea de acum si cea de acum 30 de ani si la inventia care practic a schimbat lumea: Internetul. Daca acum 30 de ani oamenii de rand nu erau foarte interesati de tehnologiile noi care apareau, acum traim intr-o societate informatizata in care am devenit dependenti de Internet.

      Ne informam online, interactionam social online, ne promovam online. World wide web-ul este practic o poarta catre posibilitati infinite si a revolutionat modul in care gandim si in care traim. Tehnologia a evoluat mult si a devenit mult mai accesibila decat era in trecut, iar oamenii isi pot promova mult mai usor ideile, initiativele cu ajutorul platformelor de socializare si al blogurilor.

      Internetul este o uriasa retea, care ne leaga intre noi, cu ajutorul careia interactionam mult mai usor cu cei dragi aflati departe si prin care ne informam in timp real de ultimele noutati aparute. 

      Pe langa o revolutie sociala, el a adus si o revolutie politica, deoarece oamenii isi pot exprima public optiunile, se pot informa din mai multe surse pentru a compara diferitele informatii si se pot organiza mult mai usor pentru a declansa anumite schimbari in tarile lor, cum a fost in cazul Revolutiei arabe, unde oamenii s-au organizat mult mai usor cu ajutorul retelelor de socializare.

      Internetul ne-a ajutat sa ne schimbam perceptia asupra mediului inconjurator si ne-a invatat sa fim mult mai responsabili si mai atenti cu lumea in care traim. Astfel, in loc de ziarele si revistele traditionale, au aparut cele online si s-a redus considerabil consumul de hartie, filmele si jocurile video sunt distribuite din ce in ce mai mult in format digital si scutesc natura de folosirea greu biodegradabilelor materiale plastice. Am ajuns sa traim intr-o perioada in care poluarea, schimbarile climatice, tulburarile de ecosisteme si distrugerea stratului de ozon ne afecteaza din ce in ce mai mult, asa ca Internetul ne-a invatat ca exista si metode alternative prin care putem sa protejam mai mult mediul inconjurator.

Toyota Auris Hybrid

      Marii jucatori din industriile poluante au realizat ca trebuie sa isi schimbe strategiile, tehnologiile si daca vor face ceva pentru a proteja mediul isi vor atrage si simpatia potentialilor clienti. Respectabila producatoare de masini Toyota a realizat ca este timpul pentru a inova si pentru a face o schimbare in industria auto si a inventat conceptul de masina hybrid care foloseste si propulsie electrica si clasica pe care a si produs-o in serie in anul 1997 prin modelul Toyota Prius si continuata apoi prin modelele Yaris Hybrid (foto stanga) sau Auris Hybrid (foto dreapta).

Toyota Yaris Hybrid

      Unul din cele mai mari avantaje al introducerii acestei tehnologii este consumul  redus de carburant, deoarece in ultimii ani preturile barilului de petrol au explodat  si se stie ca resursele pe care le mai avem sunt limitate. Prin reducerea consumului se ating doua obiective majore: se reduc costurile deoarece platesti mai putin carburant si se reduce emisia de dioxid de carbon, atat de nociva atat pentru noi cat si pentru natura.

      Astfel, legatura dintre Toyota si minunata inventive numita Internet este faptul ca ne-au invatat ca ne putem proteja pe noi si mediul in care traim prin crearea de tehnologii alternative care sa reduca din consumul  urias de resurse pe care l-am avut in ultimii 30 de ani. Si sa speram ca si ceilalti producatori vor urma exemplul dat de Toyota si poate ca pana in anul 2050 vom vedea pe strada doar masini electrice.

Anatomia unui fals creator de moda

      Inca de mic mi-au placut foarte mult femeile, mi-a placut eleganta, finetea si stilul lor. Intotdeauna cand vedeam o femeie frumoasa pe strada, imi imaginam cum as vrea eu sa fie imbracata, ce haine i s-ar potrivi, ce accesorii as alege in functie de imbracaminte. Si iata ca acum am ajuns un creator de moda in plina ascensiune caruia ii place sa creeze tinute nonconformiste, dar in acelasi timp si elegante si care sa reprezinte alegerea potrivita pentru evenimentele importante din viata voastra.
      Atunci cand iti alegi o tinuta, trebuie musai, ca femeie, sa adaugi si un accesoriu, doua, dar fara sa exagerati, pentru ca riscati sa aratati ca un brad impopotonat de Craciun. Indiferent ca este o pereche de cercei, o bratara, un inel, un colier, accesoriile trebuie alese "pe spranceana" si tocmai de aceea, va recomand LuxuryGifts.ro, pentru ca acolo veti gasi tot ce aveti nevoie pentru a avea o tinuta perfecta intotdeauna.
      Iar acum eu, ca un creator de moda celebru si avizat ce sunt, va voi prezenta reteta succesului pentru a-i impresiona pe cei din jur cu eleganta si stilul dumneavoastra. Femeilor, indiferent cat de frumoase sunt, intotdeauna le-a placut sa se aranjeze, sa se machieze, sa petreaca mult timp in fata onglinzii pentru a atrage privirile, pentru a fi admirate, pentru a le face pe plac barbatilor, intr-un cuvant: pentru a arata si a se simti bine. Si in randurile de mai jos, va voi prezenta o scurta anatomie, din perspectiva unui artist in fashion.
      Pentru inceput, sa alegem partea de sus a corpului si sa accesorizam organele echilibrului si anume: urechile. Atunci cand ne impodobim urechile, trebuie sa invatam sa avem si un echilibru exterior, nu doar interior, asa ca trebuie sa ne alegem cerceii cu mare grija. Pentru o rochie inchisa la culoare as alege o pereche de cercei care sa fie in ton, asa ca as opta pentru cerceii cu pietre semipretioase-PARURE Milano (foto stanga),

Cerceii cu pietre semipretioase-PARURE Milano

 iar daca mergem la o petrecere sau un bal si ne alegem o rochie ceva mai deschisa la culoare, as alege cerceii cu onix si cristale-PARURE MILANO (foto dreapta), deoarece culoarea deschisa a rochiei si negrul onixului ar crea un echilibru de yin si yang, ar crea un contrast atractiv care simbolizeaza eterna dualitate.

Cerceii cu onix si cristale-PARURE Milano

Trecem, mai apoi, putin mai jos si ajungem la partea corpului careia barbatilor le place la nebunie sa o adulmece si sa o sarute: gatul. Pentru o tinuta de zi, recomand un pandantiv din argint decorat cu cristal austriac (foto stanga), deoarece culoarea celui din urma simbolizeaza lumina, caldura, soare, iar daca il purtati, cei din jur la soare se vor putea uita, dar la dumneavoastra ba. Pentru o tinuta nocturna, recomand colierul cu cristale PARURE Milano (foto dreapta), care va va face pur si simplu sa straluciti.

Pandantiv din argint decorat cu cristal austriac

Colierul cu cristale Parure Milano

     
      Mai departe, ajungem la cele care ne mangaie inca de cand suntem mici si le sarutam cu respect sau pasiune: mainile. As recomanda, si va rog sa tineti cont de parerea mea de expert in domeniu, sa nu purtati la aceeasi mana si bratara si inel. Daca vreti neaparat, puteti purta inelul pe inelarul stang, iar bratara la mana dreapta, dar ceva mai discret. Daca as fi femeie si ar trebui sa port o bratara, as alege negresit bratara reglabila cu cristale Swarovski (foto stanga)

Bratara reglabila cu cristale Swarovski

, pentru ca se potriveste la orice incheietura, oricat de subtire ar fi, iar culoarea rosie a cristalelor sugereaza pasiune si pofta de viata.

Inelul cu cristale Swarovski in forma de trifoi

      Inelul este cel mai important accesoriu, pentru ca el reprezinta simbolul care leaga vesnic dragostea dintre doi oameni. El trebuie ales cu foarte mare atentie, pentru ca va trebui sa ne faca placere sa il purtam si zi si noapte ca si cum am purta iubirea persoanei dragi pe deget. Inelul pe care il alegem trebuie sa fie usor de purtat si elegant. Daca m-as insura maine, pentru aleasa inimii mele eu as alege inelul cu cristale Swarovski in forma de trifoi (foto dreapta), pentru a-i arata ca ma simt norocos ca am intalnit-o si ma bucur nespus ca face parte din viata mea.

      Acestea ar fi recomandarile mele si, indiferent daca tineti cont de ele sau nu, doar un singur lucru sa nu uitati: Traiti-va viata cu stil! ;).

Articol scris pentru Superblog 2012.

Magazinul de magazine

      Iata ca ziua de astazi m-a mai invatat ceva: ca exista un magazin de magazine si el se numeste Springshop. Bine, magazinele pe care le vinde sunt online, dar sunt tot niste magazine, nu? Recunosc ca e ceva inedit pentru mine, asa ca am intrat putin pe pagina de internet a magazinului, ca sa aflu mai multe detalii.
      Mi-au placut culorile alese de web designeri, sunt culori calde, care nu obosesc ochii si mi-a placut ca fontul folosit este lizibil, iar informatiile pot fi citite usor si de cei care au vederea mai slaba. Mi-a mai placut si faptul ca meniul este pus intr-un frame separat, astfel incat imi va aparea in partea de sus a paginii, indiferent cat de mult dau scroll in jos.
      Mi-a placut si faptul ca informatia este bine structurata, concisa si la obiect, iar pagina este optimizata pentru monitoare widescreen, ca al meu, ceea ce e un lucru bun. Per ansamblu, site-ul este accesibil tuturor si bine structurat, dar (mereu exista un dar) ar fi 3 lucruri pe care le-as schimba la el:
1. Pagina de start-eu as organiza meniul in partea stanga a paginii, cu butoanele fiind asezate unele sub altele. Mi se pare mult mai comod, ar ocupa mai putin spatiu si ar fi si mai estetic. In loc de filmuletul "embedded" de pe youtube, as folosi o animatie flash distincta, ceva mai mare, pentru ca serverele youtube nu merg intotdeauna optim, existand riscul ca filmuletul sa nu se incarce sau sa aiba un timp de buffer prea mare. Si, pe deasupra, la final, apar alte filmulete care pot distrage atentia potentialului client si, in loc sa ramana pe site, se duce pe youtube.com ca sa se uite in continuare la filmulete.
      Sub chenarul al treilea din centrul paginii este o iconita care in alte parti simbolizeaza locuri destinate persoanelor cu handicap, asa ca nu prea isi are locul acolo. As inlocui-o cu niste bancnote agatate intr-un perete cu o sageata de darts pentru a simboliza mai bine faptul ca pretul este fix.
      Jos, la rubrica Ultimele proiecte, as pune o imagine mai mare sau as pune un link pe imagine care sa ma duca spre o pagina care sa imi dea mai multe detalii despre respectivele proiecte. Si as inlocui cuvantul "Comisoane" prezent in pagina Preturi cu varianta sa corecta: "Comisioane".
2. As adauga o harta a site-ului, pentru ca mai sunt si persoane lenese, asa ca mine, care vor sa aiba totul mura in gura si sa aiba toata structura site-ului intr-o singura pagina, pentru acces ultrarapid. As adauga si o bara de search, pentru a putea cauta dupa cuvinte cheie ceea ce ma intereseaza pe site.
3. As remedia problemele tehnice- in meniul Afiliere, butonul Inregistreaza-te ACUM nu functioneaza (cel putin la mine) si nici link-urile din partea stanga (nu se colapseaza textele din partea dreapta corect). Chestia asta da impresia de website neterminat potentialului vizitator, asa ca ar trebui rezolvata problema cat mai repede.
      Pe final, ii felicit pe cei de la Springshop pt. ideea inedita pe care au avut-o si le urez succes in continuare.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Inelul cu pagini

De multe ori in viata ta eu am facut deranj,
Dar pentru mine esti indispensabilul melanj
Si-n fata ta ingenunchez cu smerenie
Si-ti simt parfumul tare ca o mirodenie.
Si de-as calatori vreo 10000 de ani in timp
Eu tot te-as calari ca pe un vierme de nisip,
Caci tu mereu ai fost regina sufletului meu,
Iar eu as vrea sa-ti fiu de-a pururi Imparatul-Zeu.

Suntem ca doua dune ce acopera pamantul,
Ne leag-o dragoste ce nu o spulbera nici vantul.
Vreau sa te-mbratisez si sa zburam ca intr-un vis,
Prin Duniverse calatorim intr-un imens abis.
Si peste zeci de mii de ani in viitor,
Atunci cand fremenii asteapta un mantuitor,
Cand Casa Atreides va conduce peste tot
Si n-o sa mai existe nicio urma de robot,

Cand oamenii se vor lupta intr-un Jihad cu totii
Si pentru noi, atunci, se vor sacrifica nepotii,
Cand peste tot in lume haos si razboi va fi,
Iubita mea, iti jur ca tot la fel te voi iubi.
Si ca sa iti arat ca tot ce-am spus nu-i in zadar,
Iubirea mea o pun in carte si ti-o dau in dar,
Ca ea e ca un Duniverse: imensa, fara margini
Si din genunchi ti-ofer acum inelul meu cu pagini.

Sursa de inspiratie pentru acest articol.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Tataia tehno

      Iata ca am ramas iar singur acasa, cu nepotelul meu de 12 ani, pentru ca parintii lui aveau niste treaba prin oras. Nepotul vine pana la mine, ma ia in brate si imi spune cu un zambet perfid:
      -Tataie, jucam si noi un Counterstrike?
      -Jucam nepoate, dar iar te superi pe mine ca iti dau numai head-shot-uri.
      -Lasa tataie, ca de data asta doar cu sniper-ul te fac!
      Adevarul e ca vederea ma cam lasase la cei 80 de ani ai mei, dar noroc ca aveam o pereche de ochelari 3D, pe care ii conectam la un monitor LED, pentru ca LCD-urile nu mai erau la moda acum. Ce-i drept, un monitor LED consuma si mai putin curent, mai ales ca lumea a cam intrat in criza de energie si pe deasupra are si culori mai vii. Si, oricum LCD-ul meu cel vechi avea cam multi pixeli morti. Imi placea la LED-ul meu ca era transparent si imi puteam pune propriul perete ca wallpaper.
      Nepotu-meu avea un calculator nou-nout, cu un procesor Intel care avea acelasi numar de nuclee ca anii care se scursesera din viata mea: 80. Si mergea struna: puteai sa faci si previziuni la meteo daca voiai. Eu aveam o rabla de calculator luata prin anul 2040, care avea numai panze de paianjen in interiorul unitatii, dar l-am convins pe Nicusor sa jucam Counterstrike-ul acela vechi pe care il stiam eu, sa mearga si pe rasnita mea. Mai ales ca stiam si codurile si trisam cu nerusinare, ca sa nu ma fac de ras in fata nepotului.
      Mai ales ca acum, la pensie, trebuia sa imi gasesc o ocupatie si mi-am luat o tableta cu ssd, care mergea mai ceva ca un laptop. Aveam instalate si jocuri, iar nora-mea, cand ma vedea ca ma joc mai ceva ca nepotul meu, imi spunea mereu ca am dat in mintea copiilor. Dar n-avea ce sa-mi faca, eu imi respectam in continuare deviza: Gamer pana la moarte!
      Si stau, fac cateva frag-uri cu nepotul, cand vad ca baraie o fereastra. Intrasem si noi in randul lumii si ne montasem ferestre "inteligente" cu acces la internet si vedere panoramica la 360 de grade. Ma duc sa raspund: era varul meu, Ion, pe Skype. Conectez videoproiectorul la fereastra, ca avea USB 15 si in camera apare instantaneu holograma lui. Era cam cocosat, ca si mine de altfel, dar inca se tinea tare bosorogul!
      -Ce ai mai patit mai Ioane? il intreb eu, putin nemultumit ca m-a intrerupt din experienta ludica pe care o aveam cu nepotelul.
      -Pai ti-am dat si eu un apel sa vad daca mai traiesti, ca de cand joci prostiile alea de jocuri pe tableta, nu ai mai intrat deloc pe facebook.
      -Mai Ioane, m-am saturat sa vad toate babele care isi fac poze in baie, in fuste mini, iar eu oricum nu joc ca tine prostia aia de joc: Citiville 40 sau 41, doar stii ca nu il suport.
      -Dar cand mai vii pe la mine sa bem un vin negru?
      Era borfas. Stia ca am o slabiciune pentru vinul lui negru, mai ales ca daca beam mai multe pahare aveam o vedere panoramica, mai ceva ca la cinematograful 5D. Mi-a mai spus el ceva, dar nu am inteles, ca nu aveam retea 10g ca el, ci ramasesem la antica retea 9g, care nu prea facea streaming la holograme cum trebuie.
      Vad ca vine si Nicusor pana la mine si ma roaga sa ii cant un cantec vechi, de cand eram eu flacau. Pff! ce cantec sa ii cant? Mai ales ca nu imi placea deloc muzica de acum: manele dubstep, Mozart remixat electro, niste kitsch-uri oribile. Si mi-am adus aminte de un cantec epic care era foarte popular prin 2012, cand aveam eu vreo 23 de ani si pe care am vrut sa i-l arat si nepotului, sa vada si el ce insemna adevarata distractie pe vremea mea. Si iata mai jos cum eu, ca un bunic "tehno" ce sunt, il invat sa danseze Gangnam Style pe nepotul meu:

O lume mai buna

      Era pentru prima data in viata mea cand castigam ceva. Nici nu ma asteptam, pentru ca eu niciodata nu am castigat nimic, insa acel voucher de calatorie primit de la NH Hoteles venise ca o adevarata binecuvantare. Pentru prima data calatoream in afara tarii si am ales ca destinatie Viena, pentru ca este un oras pentru care mereu am avut o slabiciune.

      Si iata ca am ajuns la hotelul NH Belvedere din Viena, un hotel de patru stele foarte spectaculos si elegant care m-a cucerit de la prima vedere. NH Hoteles a facut o treaba foarte buna pentru ca a imbinat stilul clasic al orasului Viena cu finisajele arhitecturii moderne, rezultand o cladire foarte impozanta. Nu degeaba am ales acest lant hotelier de origine spaniola, despre care stiam ca este al treilea din Europa ca cifra de afaceri pe acest segment, avand 400 de hoteluri, care insumeaza aproape 60000 de camere (59847 mai exact). Si nu s-au limitat doar la batranul continent, ci s-au extins si in America si in Africa si au in lucru inca 24 de noi proiecte hoteliere, care sper sa ajunga si in intinsa Asie.

      M-am bucurat sa vad ca acest lant hotelier s-a oprit si asupra tarisoarei noastre si a facut hoteluri atat in Bucuresti, cat si in Timisoara, pentru a vedea si romanasii nostri ce inseamna sa stai intr-un hotel high-class. Totusi, la aceste hoteluri puteam sa ajung mult mai usor decat la NH Belvedere din Viena, asa ca l-am ales pe cel din urma si din curiozitate si, mai ales, pentru a-mi satisface dorinta de a colinda Viena de la un capat la altul.

      Am intrat in camera hotelului si mi-au placut ferestrele mari, care lasau sa intre lumina cu generozitate inauntru si patul cuprinzator, in care m-am aruncat cum se arunca un inotator intr-o piscina. Ah! Era atat de confortabil, parca as fi stat pe un nor si Mos Ene nu a stat prea mult pe ganduri si m-a introdus intr-un somn adanc cum demult nu mai avusesem.

      Cand deschid ochii ma uit la ecranul telefonului. Era ora 09 si 20, anul 2063. Ma uit la pereti si erau putin crapati, gresia era si ea putin crapata. Buimac si nedumerit ma duc in baie si vreau sa aprind becul. Apas pe intrerupator, dar degeaba, ca becul tot stins ramane. Vreau sa fac un dus, dar apa nu curge. Curent electric nu aveam, apa nu curgea, ce naiba se intamplase? Si de ce telefonul isi schimbase data din 2012 in 2063?  Deschid fereastra si pe strada vad zeci de oameni pe biciclete, iar din cand mai trece cate o masina electrica. "O fi vreo miscare a Greenpeace" imi zic in gand, apoi cobor la receptie pentru a cere explicatii. Nu se poate sa stau in asa conditii la un hotel de patru stele.

      Cand ajung in la receptie, vad peste tot niste lampi de iluminat cum erau prin sec. XVIII. Il intreb pe receptioner ce s-a intamplat de nu avem curent si apa, iar el imi raspunde:

      -Pai dupa criza energetica din 2050 se da drumul la curent doar intre orele 09:00 si 11:00 seara, iar la apa doar un sfert de ora la ora 5 dupa-amiaza.

      Nu imi venea sa cred in ce hal ajunsese lumea in care traiam: curent cu portia, apa cu portia. Ies pana afara sa ma racoresc si cand deschid usa un val de caldura sufocant ma loveste in fata. Cred ca erau vreo 45 de grade, iar aerul era irespirabil. La un chiosc, vad un titlu pe prima pagina intr-un ziar: "Stratul de ozon  a ajuns la o treime din marimea pe care o avea in anul 2015!" Ma uit la Soare si era mai rosu si mai arzator ca niciodata.

      Mi se uscase gatul si voiam sa beau apa, insa nu vedeam nicaieri nici macar o sticla de un sfert de litru. Inchid ochii si imi spun:

      -Doamne, nu se mai termina odata cosmarul asta?

      Deschid ochii si ma uit in jur. Peretii erau perfecti, gresia nu avea niciun defect. Ma duc sa aprind lumina. Ura! Merge. Ma duc la baie si dau drumul la robinet. Ura! Curge apa. O inchid repede insa, nu vreau sa fac risipa. Ma uit pe ecranul telefonului: ora 03:44, 1 noiembrie 2012.

      Ma bucur cand vad ca becurile au un consum redus de energie, ambalajele se degradeaza doar in 7 ani, se folosesc tehnologii care protejeaza mediul. Se vede ca cei de la NH Hoteles vor sa ne pregateasca pentru viitor si s-au implicat in programele GreenLight si Green Building ale Comisiei Europene.

      Trebuie sa invatam sa fim mai responsabili cu mediul inconjurator si sa cream o lume mai buna pentru copiii si nepotii nostri, altfel s-ar putea ca acel cosmar sa devina realitate.

       Articol scris pentru Superblog 2012.

Hotelul NH Belvedere din Viena

Ata subtire

      Era foarte cald afara, curgeau apele pe mine si din cauza caldurii si din cauza emotiilor. Urma sa aflu in sfarsit rezultatele "muncii" mele de 12 ani si cand m-am uitat pe panou am vazut in sfarsit nota: 9.06. Luasem BAC-ul, in sfarsit! Am simtit atunci o bucurie imensa si o usurare ca am trecut si peste acest obstacol din viata mea. Si m-a bucurat si faptul ca am avut o medie peste 9, ceea ce nu e chiar putin. Se terminase cu scoala, cu programul scurt de 6 ore, cu vacanta de 2 luni. De-acum incepeam sa dau piept cu viata, insa eram putin nehotarat ce voi face in continuare: sa ma duc la facultate pentru a avea o diploma atunci cand ma angajez sau sa ma angajez si sa ma duc pe urma la facultate? Am stat in cumpana cam o luna pana cand m-am hotarat sa ma inscriu la facultate.
      Am plecat cu un prieten la Brasov si m-am inscris la Tehnologia Informatiei. Intrasem la unul din locurile cu taxa si pe moment m-am bucurat, insa a treia zi m-am razgandit. Nu m-am mai dus la facultate. Si nu am regretat niciun moment. Vara aceea a fost o vara plina de distractii, de libertate, a fost fara griji. A fost o vara perfecta.
      Si intr-o zi mi-a ajuns acasa o brosura de la AJOFM (Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca), in care eram anuntat ca se desfasoara la Caminul Cultural un fel de "preselectie", in care cei interesati pentru a obtine un loc de munca se intalneau fata in fata cu angajatorii si purtau o discutie. Era peste doua saptamani, dar intre timp am uitat de ea. Si chiar in dimineata in care se desfasura, a venit bunica mea si m-a trezit sa o mai ajut la treburile casnice. Si nu stiu cum s-a facut, dar creierul mi-a amintit brusc de acea brosura si de evenimentul organizat de AJOFM. Si am decis, din curiozitate, sa fiu si eu acolo sa vad despre ce este vorba. O doamna draguta m-a intampinat la intrare si mi-a aratat diverse locuri de munca. Pe mine ma interesa ceva in domeniul IT, insa cele mai multe erau din domeniul constructiilor. Si, la final, m-am asezat la masa cu un domn si am vorbit deschis despre disponibilitatea mea, despre cunostintele pe care le am in domeniul calculatoarelor si despre faptul ca am renuntat la facultate pentru a ma angaja. I-a placut sinceritatea mea, asa ca in aceeasi zi, la ora 2:00 p.m. am inceput prima mea zi de munca, iar acel domn a devenit seful meu.
      Si asa a inceput aventura mea ca angajat la o firma de topografie si cadastru. Inca de la inceput mi-a placut faptul ca se lucra mult si pe calculator si aveam aparate cu tehnologii de ultima generatie. Intotdeauna am avut calculatoare tari, gadgeturi, laptopuri super-tot ce aparea mai nou pe piata noi cumparam pentru ca faceam modelare 3D, lucram cu imagini de rezolutii mari si ne trebuiau "scule" cu putere de calcul impresionanta.
      Era ceva nou pentru mine. Acum trebuia sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa fiu ACOLO. Nu mai aveam un program aleatoriu, ci un program strict pe care il respectam. Am cunoscut si oameni noi, foarte tineri care m-au ajutat sa ma integrez si sa devin o parte importanta a colectivului.
      Asta s-a intamplat in 2008, cand aveam 19 ani. In septembrie am inceput sa lucrez si mi-au trebuit cateva zile ca sa ma obisnuiesc cu acest program nou de lucru: acum nu mai stateam 6 ore ca la scoala, ci 12. Am fost printre primii din clasa mea care s-au angajat si la inceput recunosc ca eram un pic invidiosi pe ei. Timpul meu liber scazuse in mod drastic, pe cand ei aveau timp berechet pentru distractie si alte activitati "extracuriculare". De exemplu, cand am fost la o petrecere data de o colega, prietenii mei au ramas peste noapte acolo, insa eu a doua zi a trebuit sa ma duc la munca, chiar daca eram mort de oboseala.
      Pana cand m-am angajat, eram un om libertin care facea intotdeauna ceea ce voia, atunci cand voia. Acum insa eram incorsetat intr-un program strict pe care trebuia sa il respect si am invatat ce inseamna sa fii responsabil pentru ceea ce faci, ce inseamna strictetea, seriozitatea si profesionalismul. Pot sa spun ca in acesti 4 ani m-am maturizat mult mai repede si am invatat enorm de mult. Am invatat sa fiu un as in domeniul in care lucrez, am invatat sa execut lucrari de calitate si lucrul cel mai important: am invatat sa lucrez in echipa. Un colectiv extraordinar m-a "tinut" in aceasta firma si am fost destul de surprins sa lucrez cu colegi care au toti sub 30 de ani. Acest lucru a contat foarte mult, pentru ca s-a omogenizat colectivul si a devenit ca un lant in care zalele eram noi toti.
      Inainte de a ma angaja, eram o persoana inchisa si nu prea sociabila. In timp am invatat sa socializez, sa interactionez cu oamenii si sa fiu respectat. Asta este una dintre cele mai mari impliniri profesionale: faptul ca oamenii ma trateaza cu respect, chiar daca sunt foarte tanar si la inceput de drum. Acest fapt imi da incredere in mine si ma motiveaza sa fiu si mai bun, in fiecare zi. O alta implinire profesionala a fost faptul ca am invatat extrem de multe lucruri, pe care inainte nici nu visam ca voi sti sa le fac vreodata: sa fac modelare digitala, sa imi fac propriile programe pentru platforma pe care lucrez, sa lucrez cu aparatura de multe mii de euro, sa stiu sa interpretez un act de proprietate.
      Topografia este un domeniu care m-a fascinat inca de la inceput: inveti continuu, masori foarte mult in natura, in aer liber, vezi multe locuri frumoase, calatoresti mult, lucrezi cu tehnologie de ultima ore, cunosti foarte, foarte multi oameni din toate categoriile sociale. Pe mine m-a atras acea parte tehnica a topografiei, pe care am incercat-o insa sa o imbin si cu esteticul, iar rezultatul a fost unul pe masura. Mi-a mai placut faptul ca este un domeniu in care mereu apare cate ceva nou, nu ai cum sa te plictisesti, iar ritmul de lucru nu este ca intr-o fabrica: trebuie sa fac n piese, ci in unele zile ai de lucru de "iti sar capacele", iar in alte zile stai practic degeaba.
      O alta implinire profesionala a fost faptul ca am fost in strainatate pentru prima oara si am cunoscut oameni deosebiti in tarile in care am fost, care m-au ajutat sa imi inving prejudecatile pe care le aveam initial despre acele locuri.
      Ca dezavantaj principal insa a fost si inca este programul de lucru: 12 ore pe zi de luni pana sambata, intr-un stress continuu, in care trebuie sa respecti nenumarate termene-limita si sa duci la bun sfarsit lucrari foarte dificile. Si astfel a aparut o ata foarte subtire in viata mea care delimiteaza dorinta de a continua de cea care imi spune ca a trecut destul timp si ar trebui sa o iau de la capat si sa incep ceva nou. Aceasta ata a aparut prima data atunci cand au plecat din firma niste colegi si a trebuit sa iau una din cele mai importante decizii din viata mea: sa plec alaturi de ei sau sa raman. Am decis sa raman, pentru ca ei plecau la alte locuri de munca, eu insa trebuia sa stau acasa o perioada si abia apoi sa imi gasesc altceva. Si nici nu merita pentru ca in sinea mea stiam ca nu vreau sa plec.
     Acum aceasta ata a aparut din nou. Pentru ca acest program incarcat ma uzeaza din punct de vedere fizic si psihic. Am inceput sa obosesc si parca as vrea sa imi schimb viata, as vrea sa am mai mult timp liber si sa fac in continuare ceea ce imi place.
      Pana acum a fost usor: nu sunt insurat, nu am copii, sunt inca tanar pentru asta, insa m-am gandit ce voi face atunci cand acestia vor aparea in viata mea. Va trebui sa schimb ceva pentru ca vreau sa petrec cat mai mult timp alaturi de ei, vreau sa ii invat lucruri pe care eu le-am invatat din multe greseli pe care le-am facut si vreau in primul rand sa fiu un tata bun pentru viitorii mei copii. Nu vreau sa fiu genul care lipseste de Craciun sau de Pasti pentru ca trebuie sa fiu la serviciu atunci.
      Si m-am tot gandit ce voi face mai departe si am realizat ca cea mai mare implinire personala si profesionala pentru mine ar fi sa am propria mea firma in care sa lucrez cu oameni in care am incredere si sa fac ceea ce imi place, numai ca nu mai vreau sa fiu conditionat de nimeni. Vreau sa imi fac propriul program de lucru, vreau sa muncesc cat vreau eu, sa ma trezesc la ce ora vreau, intr-un cuvant: sa lucrez EU pentru MINE, nu pentru altcineva.
      Vreau sa am propria mea afacere pe care sa o dezvolt cu cei dragi, pentru ca asa ata cea subtire va deveni un orizont luminos, iar echilibrul dintre viata profesionala si cea personala va fi perfect: voi lucra cu cei dragi mie.
  

Masina timpului

      Timpul-aceasta notiune care ne conduce vietile de peste 2000 de ani si cu care ne masuram trecerea anilor. Intotdeauna timpul a fost o problema a oamenilor: este ceva abstract, relativ sau este palpabil? Cateodata ni se pare ca un "minut" trece in douazeci de minute, alteori douazeci de "minute" trec intr-un "minut". Si mereu am incercat sa masuram acest timp ba cu calendare, ba astronomic, am inventat tot felul de dispozitive ca sa vedem cum "curge".
      Timpul era o problema si pentru matusa mea-are o firma de media si mereu era grabita, stresata de trecerea timpului, ar fi vrut ca ziua sa aiba 48 de ore daca s-ar fi putut. Si cred ca nici atunci nu i-ar fi ajuns.
Avea vreo 35 de ani si inca era singura. Se apropia Craciunul si toti angajatii sai erau ca si bagati in priza. Matusa mea nu prea pretuia asa de tare sarbatorile de Craciun si le-a zis ca nu vor fi liberi de Craciun, ci vor munci alaturi de ea. Tuturor le puteai citi dezamagirea pe fata, pentru ca vroiau sa fie alaturi de cei dragi, sa sarbatoreasca cu totii in familie, sa isi ofere daruri, sa primeasca urari de la colindatori. Parca imi parea putin rau pentru ei, insa nu puteam sa intervin in treburile matusii mele decat indirect.
      Stateam si incercam sa o inteleg de ce alearga asa de mult dupa bani, de ce se consuma atat de mult? Viata este facuta sa o traiesti pe indelete, sa lasi timpul sa se scurga usor, ca mierea dintr-un borcan si sa te bucuri de gustul dulce al clipelor frumoase. Ce rost are sa alergi doar dupa bani si sa lasi anii sa treaca pe langa tine ca sabia pe langa capul lui Damocles. Vroiam sa fac ceva sa o schimb pe matusa mea in bine, vroiam sa o invat sa se bucure de viata si sa se comporte mai frumos cu cei din jur.
      Adevarul este ca acolo in firma ea era un adevarat tiran: tipa la toti, ii facea de ras atunci cand faceau greseli minore, ii trata ca si cum le-ar fi fost superioara din orice punct de vedere. Ii trata ca pe niste ANGAJATI, nu ca pe niste COLEGI. Si lucrul acesta imi displacea profund. Nu semana deloc cu mama mea, care m-a invatat sa fiu calm, sa ma bucur de toate momentele frumoase. M-a invatat sa am RABDARE, pentru ca TIMPUL le rezolva pe toate. Matusa mea era o antiteza a mamei mele: energica, colerica chiar, se agita pentru orice lucru marunt si foarte rar o vazusem vesela si bucuroasa pentru ceva.
      Se apropia si Craciunul si am vrut sa ii fac un cadou mai special: o masina a timpului care sa ii arate fiecare secunda pe care o iroseste din viata. Si i-am cumparat de la Borealy un ceas care m-a uimit cu frumusetea sa: Ceasul Exposed Time cu cristale Swarovski. Stiam ca o sa ii placa si ei si in ajunul Craciunului i l-am daruit cu emotie. Stiam ca va fi o unealta magica, care va schimba totul de atunci incolo. Il ambalasem frumos, intr-o cutiuta si ii pusesem o funda mare, rosie, in forma de inima, ca sa ii arat cat de mult tin la ea.
      A doua zi m-am dus pana la matusa mea si am vazut-o foarte schimbata: era vesela, zambitoare si le-a spus tuturor ca vor avea liber de sarbatori. Toti erau socati: era vreun fel de gluma sau avea matusa mea vreo sora geamana? Si eu eram foarte surprins sa o vad pe matusa mea in "halul" acesta: ori era amnezica ori se intamplase ceva foarte special. Si am intrebat-o ce s-a intamplat de avea schimbarea asta brusca de atitudine. Si a inceput sa imi povesteasca visul pe care l-a avut cu o seara inainte.
      Dupa ce i-am daruit ceasul, si l-a pus la mana si a atipit. Si dupa ce a atipit a vazut cum cristalele de pe ceas se transforma intr-un praf de stele auriu si cum din ceas iese un mic spiridus.
      Matusa mea speriata l-a intrebat cine este, iar el i-a raspuns ca este Spiritul Craciunului Trecut. I-a spus ca vor face o mica excursie in trecut si a dus-o in anul 1975, cand ea, mama. bunica si bunicul erau de Craciun la masa, cu sarmalele aburinde, cu caltabosi. Spiridusul i-a spus:
      -Vezi? Asta inseamna spiritul Craciunului: sa stai cu familia, sa te bucuri de mancarea buna si sa lasi spiritul sarbatorilor sa te cuprinda!
      Matusa mea se uita cu lacrimi in ochi cum bunicul o lua in brate si o saruta pe amandoi obrajii. Era un om vesel, zambitor si le iubea ca pe ochii din cap. Ce amintiri frumoase! In 1993, o boala l-a rapus, insa amintirea lui era mai vie acum ca niciodata.
      Dupa ce s-a uitat la scena de mai devreme cu lacrimi in ochi, la matusa mea apare un alt spiridus.Era Spiritul Craciunului Prezent. Acesta o ia si o duce la o casuta cu o curte ingrijita, cu geamurile impodobite cu instalatie cu multe luminite multicolore. Era casa Cameliei, secretara matusii mele. Spiridusul ii duce inauntru, unde era fetita de 8 ani a Cameliei si sotul ei, Marius. Fetita lua un cadou de sub brad si il desface cu nerabdare. Dupa ce afla ce e inauntru, se intristeaza putin si ii spune tatalui ei:
      -Tata, as fi vrut sa fie si mama aici! I-am spus Mosului ca vreau sa stea langa noi acum de Craciun, asta e cea mai mare dorinta a mea!
      Marius o ia in brate si ii spune cu o voce calda:
      -Stiu, draga mea, dar mami trebuie sa munceasca acum de sarbatori. Isi doreste nespus de mult sa fie alaturi de noi, dar sefa ei nu i-a dat liber de sarbatori. Noi vrem ca tu sa ai de toate si nu putem renunta la serviciu, oricat de mult am dori sa fim impreuna!
      Matusa mea era gatuita de emotie. Nu avusese copii pana atunci, nu era maritata, nu stia cum e sa ai propria ta familie. Si acum realiza cat de mult ii lipsea lucrul acesta, cat de goala era viata ei, dominata doar de cariera si de mentinerea afacerii.
      Si in final, un spiridus mai in varsta o duce chiar acasa la ea. Acolo vede o batranica ce statea singura, cu o pisica si sforaia pe un fotoliu.
      -Dar cine este batrana? il intreaba matusa mea, iar spiridusul ii raspunde:
      -In calitate de Spirit al Craciunului Viitor, ti-o prezint pe cea care vei fi tu peste 30 de ani: singura, fara nimeni drag aproape, horcaind fara speranta intr-un fotoliu.
      -Nu, nu vreau sa ajung asa! spune matusa mea speriata si totul se naruie sub picioarele ei. Inchide ochii pentru o CLIPA si dupa cateva SECUNDE ii deschide si vede ca praful de stele luceste iar in cristalele de la ceasul ei. Era ORA 7.00 si tocmai incepea o noua ERA: cea in care matusa mea devenea un om mai bun si mai intelegator cu cei din jur.
      M-am bucurat nespus sa vad ca MASINA TIMPULUI isi facuse treaba. Ii aratase matusii mele cum trecea secunda cu secunda, minut cu minut pe langa bucuriile vietii si o facuse sa descopere ca fiind un om mai bun si facandu-i fericiti pe cei din jur, vei fi si tu fericit la randul tau.
      Poate ca la toti ne trebuie cate un spiridus care sa ne arate calea catre fericirea VESNICA.

Minunata masina a timpului

Articol scris pentru Superblog 2012.

"Big brother" exploziv

Camerele EDIMAX IC-7100 montate de sefu'.

Eram odata pe la munca si la ora doua
Venise sa se angajeze o colega noua.
Si noi ne-am bucurat atunci, am zis ca ne ajuta.
Pe urma-am realizat ca-i doar o cauza pierduta.
Ea incepuse sa ne "sape"-n loc sa ne ajute
Si sefului ii indruga doar vrute si nevrute.
Si mai tarziu a inceput sa se imputa treaba,
Ca seful ne spunea acum ca stam prea mult degeaba.
"Colega" incepuse zilnic sa ne spioneze,
Iar chestia asta incepuse sa ne enerveze.                                        
Venise-aceasta "cartita" sa strice atmosfera
Si trebuia s-o facem sa plateasca, hahalera!
Si seful a-nceput in noi increderea s-o piarda,
Noi adevarul i-l spuneam, dar nu vroia sa creada.

Dar ca sa se convinga ca ce-i spune e adevarat,
In fiecare incapere cate-o camera-a montat.                                
Ne-a spus:- Ce faceti voi intotdeauna trebuie sa stiu,
O sa va monitorizez pe Iphone cu programul EdiView.
N-am fost prea incantati, dar pan' la urma a fost bine,
Nici "cartita" nu mai putea minti fara rusine.

Si intr-o zi in minte mi-a venit un plan infam.
Mi-am instalat si eu pe telefon acest program.
Si-o urmaream apoi cand statea singura-n birou
Si uite-asa aflasem despre ea un lucru nou:
Ca la adresa sefului ea ii stia parola
Si ii placea la nebunie sa bea multa cola.

Primul detaliu-a ridicat un semn de intrebare,
Dar cel de-al doilea a dus la dulcea razbunare.
Colegii mei erau putin dezamagiti de sef,
Ca o lasa sa stea degeaba cand avea ea chef.
Cand toti munceau, ea nu facea nimic, statea degeaba,
Cand ne uitam la ea se prefacea ca-si face treaba.

Ne-am saturat cu totii pana-n gat de fata ei.
Ii enerva pe toti si facea faze de doi lei.
Dar am lasat-o-n pace, nu i-am dat de banuit.
Nici nu stia ce diabolic plan i-am pregatit.

Era o zi de vara-aveam probleme cu caldura.
Stiam ca in curand o sa i se usuce gura.
Din frigider i-am scos bautura racoritoare
Si am lasat-o cat mai mult sa se cloceasca-n soare.
Si ne-a venit atunci o idee de milioane:
Sa luam de la un magazin niste mentosane.
Le-am sfaramat si-n apa le-am amestecat usor
Si le-am bagat sa se raceasca in congelator.

Colega noastra insetata a venit sa bea.
Deschide usa frigiderului si-apoi isi ia
O cola. O desface si constata uluita
Ca bautura sa din frigider e prea clocita.
Noroc ca in congelator gaseste niste "gheata".
O pune-n suc. Reactia ii explodeaza-n fata.
Si s-a udat cu cola din cap pana in picioare.
Noi savuram pe telefon o dulce razbunare.

Ne-am bucurat din plin c-a functionat acest truc vechi.
Cand ea plangea, noi toti radeam cu gura la urechi.
Si a plecat acasa-n graba, iar eu pot sa spun ca
De-atunci, de suparare, ea n-a mai venit la munca.
Si mai tarziu si sefului i-am aratat filmarea,
Radea si el si i-a trecut de tot si supararea.
Si iata, vine o colega noua peste-o luna,
Dar nu-i problema, trucul vechi il am la indemana.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Goana dupa bureti

Era un cer senin, frumos.
Era o zi de vara.
Iar Nelu, calm si tacticos
Murea de cald afara.

Si peste-un timp veni la el
Amicul sau Dumitru,
Iar Nelu, stand pe-un scaunel
Bea bere la un litru.

-Ai grija sa nu te imbeti,                                       
Ca stai cu capu-n soare!
Ia hai cu mine la bureti
Sa facem o plimbare!

Si dupa ce-am umplut un sac,
Ii luam la mine-acasa,
Si-apoi sa vezi cum o sa-i fac,
Ce mancare gustoasa!

-Amice, stii ca nu esti prost?
E o idee buna,
Ca in padure n-am mai fost
De cel putin o luna.

Si-apoi Dumitru zambitor,
Ii spuse dintr-o parte:
-Vezi sa fii iute de picior,
Ca eu stau cam departe.

-Stai linistit, nu plec oricum.
Imi pun in cap cascheta,
Doar stii ca eu la orice drum
Imi iau si bicicleta.

Si uite, azi esti norocos:
O vezi in colt pe aia?
Ti-o dau ca sa nu mergi pe jos,
Poate ne prinde ploaia.

Ca de la Aventuria
Le-am luat pe amandoua.
Pe fiecare dac-o vezi
Si-acum zici ca e noua.

Au luat-o ei pe-un drum distinct
Si au plecat in graba.
Cu Mountain Bike-ul Head Instinct     ---------->
Mergeau de n-aveau treaba.

La deal, la vale au gonit,
Mergand pe biciclete.
Dar, din pacate, n-au gasit
Nici urma de burete.

Trecu o ora, doua, trei
Si iata, noaptea vine.
De oboseala, sub un tei,
S-au asezat pe vine.

Dar la un timp se auzi
Un zgomot cu putere
Si cand Dumitru se trezi
Vazu un urs la miere;

Un guler alb pe gat avea
Si-o blana-atat de moale,
Cat drumul lat, se intindea
Si-o lua usor la vale;

Pe blana firele-i de par
Luceau frumos la soare,
Si la cei doi intr-adevar
Intra morcovul tare.

Si ursu-i vede. Spune: -Mor!
Si vine-ncet din fata,
Iar Nelu-i trist si gânditor
Si palid e la fata;

Si ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Cei doi prieteni sunt speriati
Si fug la deal isteric.

Fugeau din ce in ce mai greu
Priveau in urm-acuma,
Iar ursul vine cu tupeu;
Se cam ingroasa gluma;

Cu bicicletele-au urcat
Usor pe-o cararuie,
Iar Mos Martin e suparat,
Nu poate sa se suie.

Coboar-apoi intr-un desis
Si vor sa se ascunda,
Dar ursul vine pe furis,
Incearca sa patrunda.

Se urca-ntr-un copac mai sus
Ca poate ursu-i lasa,
Acesta pleaca, s-a tot dus
C-aveau carnea atoasa.

La marginea unei paduri
Mergeau cu limba scoasa,
O luasera pe scurtaturi
Ca sa ajung-acasa.

Mergeau incet c-au obosit.
Melcii-i lasau in urma,
Dar asta pan-au intalnit,
In fata lor, o turma.

Vreo 4 tauri maniosi,
Pazind cu totii-o junca,
Ca la corida, furiosi,
Cu coarnele-i arunca.

Un taur, cand ii impungea,
Avea miscari istete,
Vlad Tepes, daca mai traia,
Avea de un' sa-nvete.

Dar pan' la urma au scapat,
Au luat-o pe-o carare
Si-n fata li s-a aratat
O casa-n departare.

La inceput ei au crezut,
Poate vederea-i lasa,
Dar dupa-aceea au vazut
Ca au ajuns acasa.

Dumitru, foarte fericit,
Avea si mari emotii,
Ca pan' la urma, in sfarsit,
Se vor vedea cu totii.

Nevasta-l-astepta in prag,
Ii zise sa se culce,
El o imbratisa cu drag
Si o saruta dulce.

Pe Nelu il invita-n beci,
Cu-o tuica il serveste.
-Ai grija sa nu te ineci!
-N-ai treaba, ca sunt peste!

Si-atat de mult ei au baut,
Cadeau ca niste spice,
Dar dup-un timp n-au mai putut
De jos sa se ridice.

Si Nelu, band cam un chintal,
Trecuse prin atatea,
Dar reusise, in final,
Sa-si potoleasca setea.

Si nu a mai simtit nimic,
Nici dor, nici bucurie,
Din cana sa mai bea un pic,
Si singur vrea sa fie.

Si-i pare bine ca a luat
O bicicleta buna,
Ca din belele l-a scapat
Si merge si-acum struna.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Lumea e prea mica

      Deja incepuse amurgul si soarele devenise o uriasa pata rosiatica pe cer. Lumina difuza a lunii se strecura printre nori ca niste sageti cenusii poleite cu praf de stele. Orasul era un ocean negru plin de licurici multicolori si totul forfotea ca un imens musuroi de furnici.
      La fereastra apartamentului 317 era o lumina slaba, ca la o lampa cu gaz. Ceasul din perete care ticaia usor ca un metronom imi arata ca e ora 9 fara un sfert. Cand limba secundarului ajunge la 12, mobilul suna. Era M. Punctuala, tacticoasa, riguroasa ca intotdeauna. Inca de cand am venit in agentie, ea m-a indrumat in toate misiunile. Simteam ca tine la mine. Ea mereu imi lua apararea in fata celorlalti, isi facea griji cand nu ii raspundeam, stia toate secretele mele.
      Am luat mobilul, i-am raspuns si M cu vocea sa calda imi spune:
      -James, stii ce ai de facut. Ti-am trimis toate detaliile misiunii intr-un e-mail. La ora 9 si 20 trebuie sa fii la resedinta lui Lockhart. De data asta nu ne mai putem permite niciun pas gresit! Ai grija de tine!
      Vocea sa ferma imi dadea incredere si stiam ca pana la urma totul va fi bine. M-am pregatit meticulos pentru asta si nu vroiam sa dau gres. Vroiam sa il opresc pe acest arivist care se imbogatea de la an la an pe spatele nefericitilor. Traficul de droguri si de arme il facusera posesorul unei averi impresionante. Numai elasticul cu care isi lega banii il costa lunar 1500 de dolari. Vroiam sa pun capat faradelegilor acestui om fara scrupule, al carui singur scop era sa faca bani prin orice mijloace.
      In seara aceasta dadea o petrecere grandioasa, cu ocazia majoratului fiicei sale. Invitase cele mai mari personalitati: politicieni, artisti, actori, muzicieni. Era o ocazie nemaipomenita pentru el pentru a-si masca activitatile ilegale. Sub aspectul unei petreceri grandioase, se ascundea de fapt cea mai mare afacere pe care ar fi facut-o vreodata: vanzarea unei arme biologice care era capabila sa imbolnaveasca un oras intreg in doar cateva minute. Invitase cei mai grei reprezentanti ai lumii interlope: capi ai Mafiei, ai Yakuzei, oameni corupti din servicii secrete. Cu totii vroiau sa puna mana pe cea care era cea mai puternica arma bio creata vreodata.
      Datorita averii sale colosale, Lockhart isi construise in secret laboratoare de cercetare, unde a si dezvoltat arma cu numele de cod BIOMAX-3000. Avea cei mai buni oameni de stiinta, care, vazand mirajul banilor, nu le pasa nici lor de raul pe care il faceau. Erau platiti cu bani murdari pentru o treaba murdara. Arma si toate schitele sale trebuiau distruse cu orice pret.
      Mai aveam aproape 3 ore la dispozitie. La miezul noptii, Lockhart urma sa deschida licitatia secreta pentru vanzarea armei. Imi pregatisem toti pasii: m-am imbracat cu costumul din fibra de carbon, usor ca un fulg, mi-am pus ceasul cu camera video, mi-am luat ochelarii cu vedere termala si nocturna, in buzunarul camasii mi-am pus stiloul care intr-o clipita se transforma intr-o arbaleta letala si, preferatii mei: pantofii cu care puteai sa mergi pe pereti.
      Langa oglinda, insa, aveam arma mea secreta: un parfum de la COTY-Playboy VIP For Him, al carui miros puternic si placut le atragea pe femei ca un magnet. Acest parfum mi-a adus multe femei in patul meu si in seara asta o doream pe cea care m-a cucerit inca de cand am vizionat filmul "Insula": Scarlett Johansson. Stiam ca va veni la petrecerea lui Lexie, deoarece erau foarte bune prietene. In seara asta aveam ocazia sa imbin utilul cu placutul: sa salvez lumea si sa o cuceresc pe cea care mi-a furat inima. Freza era facuta, lentilele de contact cu raze X erau la locul lor (asa puteam vedea cine este inarmat sau ce poarta doamnele sub rochiile elegante de seara), iar pielea emana prin toti porii mirosul magic al VIP-ului parfumurilor. Aveam toate armele seductiei la mine.
      Pentru eveniment, agentia imi pregatise identitatea unui bogatas care exploata diamante in Africa de Sud, interesat la randul sau sa cumpere arma. Trebuia sa inspir acea nepasare specifica oamenilor care au atat de multi bani incat nu au ce face cu ei, trebuia sa am acea aroganta specifica societatii "high-class", intr-un cuvant trebuia sa fiu un aristocrat. Asa ca m-am urcat in Aston Martin si am ajuns la impresionanta resedinta a domnului Lockhart. O piscina luminata cu niste neoane verzi ii racorea pe distinsii invitati, doi lei uriasi din bronz pazeau portile, iar resedinta semana cu un palat din sec. XVII. Totul era perfect in acest univers patat de sange: iarba era tunsa, apa era de un albastru cristalin, sampania era spumoasa, muzica era buna.
      Am intrat, m-am recomandat si am vazut-o pe Lexie: intr-o rochie eleganta, machiata strident si radiind de fericire. Avea acea frumusete specifica tinerilor care au dus o viata buna, lipsita de griji, care au avut de toate. Avea acea naivitate nevinovata a omului care nu a dat inca piept cu viata dura, cu realitatea sangeroasa de zi cu zi. Lockhart tinea la fiica sa si ii satisfacuse orice pofta pana atunci. Fata nu stia insa ca luxul in care se scaldase pana atunci era cladit cu sangele a multor nevinovati.
      La cativa metri am zarit-o si pe Scarlett: cu zambetul sau larg si fermecator, imbracata intr-o rochie sexy, verde, care atragea privirile tuturor celor din jur. Am luat doua pahare cu sampanie, m-am dus usor catre ea si am intrebat in soapta:
      -Doresti sa bem ceva impreuna?
      Ea mi-a zambit si mi-a raspuns ca are deja o bautura in mana, insa eu i-am replicat:
      -Da, dar paharul pe care ti-l ofer eu are si un strop de pasiune. Apropo, eu sunt Bond. James Bond.
      I-am luat mana usor si i-am sarutat-o apasat, bucurandu-ma cu fiecare nervura din buze de o piele catifelata ca matasea. Nu m-am putut abtine sa nu folosesc lentilele pentru a vedea ce poarta sub rochie. Avea o lenjerie alba, de dantela, care ii acoperea cu delicatete formele perfecte.
      -La ce te uiti atat de insistent? ma intreaba, mirata putin de curiozitatea mea.
      -Esti mult mai frumoasa in realitate decat pe ecran.
      Si chiar asa era. Am invitat-o la dans, i-am cuprins usor mijlocul si ne-am lasat purtati de sunetul muzicii. Pentru cateva momente uitasem de misiune, de Lockhart si de caracterul nepotrivit al celor din jur. Si am vazut cand ea l-a simtit. Mirosul puternic si placut al parfumului o atrasese cum isi atrage un paianjen victima in panza. Imi adulmeca usor gatul, ca un leopard care isi adulmeca prada in desert. Acum eram doar noi doi, angrenati intr-un univers magic plin de culoare, muzica si aroma. Era momentul nostru in care pluteam catre stele.
      Ii priveam ochii verzi, frumosi si i-am sarutat buzele carnoase, mai dulci ca mierea. Avusesem multe femei frumoase pana atunci, dar la niciuna nu imi batea inima asa de tare. Sangele fugea ca un nebun, picioarele se inmuiau usor si un gol in stomac ma gadila ca o freza de dentist. Acest sentiment destul de nou pentru mine incepea sa ma copleseasca: era dragoste la prima vedere.
      As fi stat o vesnicie cu ea pe acel ring de dans si o imbratisam cu foc, o sarutam si ma pierdeam in oceanul verde al ochilor sai. Vroiam sa fiu cu ea pentru totdeauna, insa stiam ca trebuie sa duc la capat misiunea. Daca nu o faceam, universul nostru idilic se transforma intr-un iad palpabil.
      Venise timpul. Limbile ceasului se unira intr-una singura si aratau ca e miezul noptii. Trebuia sa fiu acolo la licitatie. Mi-am luat servieta si m-am dus in incaperea secreta. Licitatia incepuse, iar milioanele de dolari se ridicau ca un tsunami. M-am scuzat, invocand faptul ca sunt bolnav de diabet si trebuie sa imi fac injectia cu insulina. Lockhart a trimis doua "gorile" cu mine si dupa ce am iesit i-am rezolvat rapid cu stiloul cu tranchilizant. Servieta o lasasem inauntru, plina cu bani falsi imbibati de explozibil.
      M-am dus rapid la Scarlett. Ea ma astepta ganditoare, intrebandu-se poate unde am disparut. Am luat-o de mana si i-am spus:
      -Scarlett, vino acum cu mine! Lumea e prea mica pentru a sta acoperiti de aceasta mocirla a ipocriziei! Vino sa iti arat ce inseamna sa traiesti cu adevarat!
      S-a uitat putin nedumerita la mine, neintelegand pe moment ce vreau sa spun, insa m-a urmat. Avea incredere in mine, chiar daca abia ma cunoscuse.
      Ne-am urcat in Aston Martin, iar in spatele nostru o uriasa explozie bombarda cerul cu mingi de foc. Acum doar luna ne mai veghea, cu ale sale sageti cenusii poleite cu praf de stele.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Balada lui Nea Gigi

Era odata un cioban,
Nea Gigi din Pipera,
El la-nceput n-avea multi bani,
Dar nici sarac nu era.

Si cand pentru elevi venea
Izbavitor vacanta,
Nea Gigi-al nostru practica
Cu patos transhumanta.

Pascandu-si turma linistit,
La ai muntilor poale,
Mergea pe drumul prafuit
Din deal si pana-n vale.

Si se ruga la Dumnezeu:
-Te rog frumos, bai Doamne,
Sa fac un ban cinstit si eu
Sa nu mai mor de foame...

Ca anii mei au cam trecut
Si-mi zice si nevasta
Ca mare branza n-am facut
Si vreau s-o fac pe asta.

Si Dumnezeu il lumina,
Idei dadea o droaie,
Nea Gigi-afacerea-ncepea
Cu blani si piei de oaie...

Ciobanul nostru deveni
Afacerist pe bune
Si el in fiecare zi
Mulgea cu pasiune.

Cand era mic avea un vis:
Vroia sa aiba ferma,
Dar pan' la urma si-a deschis
O stana mai moderna.

Cu grija laptele-l turna
Si-l strecura prin panza,
Iar el la masa-atat manca:
O putina cu branza.

Afacerea ii tot crestea
Si-a luat si ajutoare.
Acum cu miile avea
Berbeci, vaci si mioare.

Avea o vorba el: -Pac! Pac!
Si-i spuse vacii: -Vaco,
O branza buna vreau sa fac
Ca cea de la Delaco.

Fan branza sunt de mic copil,
Mananc si zi si noapte.
Sunt cel mai mare branzofil
Producator de lapte.

Si-apoi s-a dus intr-un control
Sa vada ce-i la stana.
Ciobanul lui era matol,
Dormea de-o saptamana.

-Ce faci? De ce n-ai inceput?
Ca timpul se tot scurge.
-Imit o branza: stau si put,
Ca apa nu mai curge.

-Ti-am dat din gura si din mana
Ca sa ai de-o paine,
Dar vad ca tu esti branza buna
In burduf de caine.

Ca tu in loc sa ma ajuti
Sa-mi termin si eu treaba,
Tu toata ziua bei si puti
Si stai numai degeaba.

Nea Gigi era suparat.
Se duse la plimbare.
El trebuia neaparat
Sa faca o schimbare.

Si o idee ii venea,
Fumand usor din pipa.
A doua zi o cumpara
Pe Steaua-o echipa.

Nea Gigi-acum era patron,
Avea echipa mare
Si cand venea la stadion
Se ridica-n picioare.

Si el era ca un pastor,
Isi dirija echipa
Si fiecare jucator
Stia cand vine clipa.

Si zgarie-branza nu era,
Dadea salarii grase
Si cel mai mult ii admira
Pe Costea si Tanase.

Stia ca amandoi aveau
O tactica perversa
Si ca prin branza ei treceau
De apararea adversa.

Nea Gigi tot s-a ridicat
Si ca printr-un miracol
Avea acuma si palat
Si se dadea-n spectacol.

Dar nici acum nu a uitat
De ale lui cornute.
Doar branza lor l-a propulsat
Sa fie-n Top 300.

Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu personaje, fapte sau intamplari reale este pur intamplatoare.
Articol scris pentru Superblog 2012.

Laptopul norocos

      Se apropie 8 noiembrie cu pasi repezi. In aceasta "infama" zi fratele meu implineste 13 ani si sigur aceasta cifra nu ii va purta ghinion pentru ca vreau sa ii fac cadou un laptop "norocos". De mult isi doreste un laptop, mai ales ca acum e singurul copil din clasa care nu are un calculator.
      Marturisesc ca si eu am reusit sa imi iau un calculator personal destul de tarziu, dar nu vreau ca fratele meu sa astepte vreo 3 ani ca mine, asa ca vreau sa ii fac o surpriza placuta.
      Asa ca am luat la rand magazinele online si am inceput sa ma uit la preturi, oferte, producatori. Imediat am fost coplesit de numarul mare de modele si producatori. In urma cu 10 ani, sa detii un laptop era ceva exclusivist; erau adresate entuziastilor si oamenilor de afaceri in primul rand. Iar performanta lor era cu mult sub cea a unui PC normal, pe cand pretul era de 2-3 ori mai mare. Insa, cu trecerea anilor, procesele de fabricatie s-au imbunatatit, tehnologia s-a maturizat si iata ca in zilele noastre, piata laptopurilor a inceput sa o depaseasca pe cea a desktop-urilor. Preturile au tot scazut, iar performanta unui laptop este foarte apropiata cu cea a unui desktop.
      Piata laptopurilor s-a diversificat atat de mult incat acum laptopurile se impart in 3 categorii:
-netbook-uri care de regula sunt laptopuri low-end, cu preturi scazute, care se adreseaza utilizatorilor nepretentiosi, destinate mai mult celor care lucreaza cu programe de tip office si navigheaza pe Internet. Acest trend al netbook-urilor a fost initiat de simpaticul laptop Asus EEE PC (foto dreapta) prin anul 2007
-ultrabook-uri care sunt laptop-uri foarte subtiri, axate pe consumul redus de energie. Conceptul de Ultrabook a fost introdus de Intel la targul de electronice Computex in anul 2011. Ultrabook-urile incorporeaza procesoare cu consum redus de energie si inlocuiesc clasicele hard-disk-uri cu SSD-uri (Solid State Drive) pentru a elimina consumul de energie cauzat de partile mecanice ale hard-disk-urilor. Fiind un concept nou introdus pe piata, succesul de care s-a bucurat nu a fost cel asteptat, insa pe parcurs ce tehnologia va evolua si preturile vor mai scadea, sa speram ca piata se va ridica la nivelul la care ar fi trebuit sa fie.
-notebook-uri care se impart si ele in 3 categorii: multimedia, business si gaming. De regula, cele din segmentul gaming sunt si cele mai performante pentru ca jocurile video au devenit din ce in ce mai pretentioase si necesita hardware cat mai performant.
      Din anul 2008 de cand m-am angajat si pana acum am schimbat 9 calculatoare. Lucrand cu modele 3D, prelucrare CAD si imagini cu rezolutii foarte mari, intotdeauna a trebuit sa am ultima generatie de calculator. Asa am devenit un utilizator foarte pretentios si foarte informat in acest domeniu IT. Rapid am devenit si responsabilul cu achizitionarea laptopurilor si intotdeauna, pentru firma, luam laptopuri high-end, pentru ca aveam nevoie de performanta.
      Pentru fratele meu nu am un buget ridicat ca sa imi permit un laptop high-end, asa ca ii voi lua unul din segmentul mainstream. Pentru mine, la un laptop, designul conteaza cel mai putin. Fiind o persoana mai pragmatica, nu ma intereseaza foarte mult "carcasa", ci ceea ce se afla sub "capota". Si primul filtru pe care il aplic atunci cand vreau sa achizitionez un laptop este sa ma uit daca are placa video dedicata. Daca vad ca laptopul pe care mi-l doresc are placa video integrata, stramb din nas si il tai de pe lista. Este adevarat ca placile video integrate au devenit tot mai performante, insa nu se compara cu una dedicata. Iar cusurgiul tot cusurgiu ramane, orice i-ai face.
      Al doilea lucru la care ma uit este procesorul, care sa fie si el de generatie mai noua: un Intel I3, I5 sau un AMD Dual-Core sau Quad-Core chiar. In timp, am dobandit cunostinte destul de solide in acest domeniu hardware si stiu cam la ce performante sa ma astept de la un laptop, numai cat ma uit la configuratie.
      Pentru mine, o memorie de 4 GB este suficienta pentru ca folosesc un sistem de operare pe 32 de biti, iar memoria care ar fi in plus ar fi practic inutila. La hard-disk ma uit sa aiba minim 5400 de rotatii pe minut, pentru ca nivelul de zgomot nu e mare si are si o racire buna. Ca ultim detaliu, care pentru audiofilul din mine conteaza destul de mult, ar fi sa aiba si o placa de sunet de calitate. Intotdeauna am fost un maniac al sunetului, uneori pierdeam ore in sir ca sa reglez bass, treble si alte minunatii sa am un sunet perfect, mai ales ca dispun de un sistem home cinema surround 5.1.
      Si nu in ultimul rand, cel care conteaza este si pretul. Sunt producatori care vand mai scump doar pentru ca reprezinta niste branduri, cu toate ca laptopurile pe care le vand au aceleasi performante ca unele mai ieftine cu 200-300 de RON. Din fericire, nu sunt un fanboy, asa ca nu am preferinte pentru un anumit producator. Fiind si cunoscator in domeniu, intotdeauna ma uit la raportul calitate-pret si nu la marca laptopului.
Pentru fratele meu este suficient ca laptopul sa ruleze jocurile din seria GTA si sa stea pe internet. Si tocmai ce am vazut la magazinul Azerty un laptop Asus care mi-a facut cu ochiul, fiind foarte atractiv ca pret si performante.
Din pacate, nu toti cumparatorii au cunostinte in domeniu si se uita doar la aspect, nu si la componente, iar acest fapt mi-a adus aminte de un rage comic de pe site-ul de umor 9gag.com, care la momentul respectiv mi s-a parut foarte amuzant:

Articol scris pentru Superblog 2012.

Lacrimi de cristal

Orice om incearca sa fie cat mai bun
In perioada asta frumoasa de Craciun
Si vrea sa daruiasca, sa faca bucurii,
Ofera haine, dulciuri si chiar bijuterii.
Zapada se asterne ca un covor pe jos
Si brazii sunt cu totii impodobiti frumos
Si mii de luminite sclipesc multicolor
Bijuterii cu cristele cad din cer usor
Si oameni de zapada cu maturile-n mana
Ne-aduc la toti aminte ca iarna e stapana.

Pe strada-nzapezita cand rataceam odata,
Un Mos Craciun cu barba mi-a aratat o fata
Si cainele ce il plimbam latra cu bucurie
Stiam ca ii place si lui ceea ce-mi place mie.
Privirea sa de ingeras m-a cucerit pe loc.
Eu i-am zambit si am intrat in al iubirii joc.
De-acum simteam fiorii reci si fluturi in stomac
Si pentru ea mutam si munti ca sa ii fac pe plac.
Vroiam s-o cuceresc. Vroiam sa fie doar a mea.
Vroiam sa fac un gest frumos, sa-i daruiesc ceva.

Si am avut noroc-Luxury Gifts era aproape.
Aveam emotii mari si imi curgeau siroaie ape.
Bijuterii superbe imi faceau cu ochiul toate
Si straluceau asa frumos, ca niste mici palate.
Si pan' la urma am ales sa cumpar o bratara.
Era ca fata ce-mi placea: de-o frumusete rara.
Si mi-am facut curaj si-a doua zi i-am daruit-o,
A fost asa de incantata si am cucerit-o.
Si uite-asa a inceput povestea de iubire,
Acea bratara magica ne-aduse fericire.

Bratara e-ntr-un loc acum ce pentru mine-i sfant,
Ca mana ce-o purta odat-acum e sub pamant.
Un accident cumplit s-a intamplat atunci, demult
Si vocea ei imi vine-n minte si o mai ascult.
Ca viata-i cruda uneori si-si bate joc de noi,
Acum doar unul a ramas, nu mai exista doi.
Si nu ma asteptam sa fie chiar asa nedreapta,
Dar totul e intamplator, nu stii ce te asteapta.
Ca tot ce e frumos pe lume are un final
Si zilnic picur pe bratara lacrimi de cristal.

Tristetea ma invaluie usor ca un mister
Si ma gandesc ca totu-n lume este efemer,
Iubirea mea s-a dus acum si singur am ramas,
Iar frica ma cuprinde-ncet si nu mai am nici glas.
Si gandurile negre-mi sunt si sufletul amar,
Iar cei din jur cand ma privesc, ce simt nu au habar.
As vrea sa nu mai stiu nimic, sa uit de toti si toate,
Durerea grea ma macina si vreau singuratate.
Si lacrimile imi lucesc ca luna-n apa marii,
Si suferinta-ncerc s-o sting cu negura uitarii.

Afara ninge, e pustiu si nimeni nu se vede,
Zapada a acoperit c-un alb lucios ce-i verde,
Natura moarta a-mpietrit, e ger si viscoleste.
Oglinda sufletului meu de-afara ma priveste...

Articol scris pentru Superblog 2012.

Lumea de "dincolo"

        Am invatat sa citesc de la o varsta foarte frageda. O vedeam pe mama cand se uita la cate un serial si fiind intr-o limba straina, o rugam sa imi zica si mie ce spun actorii. Si imi spunea cuvant cu cuvant fiecare replica si eram fascinat de "cunoasterea" mamei mele. Si am intrebat-o de unde stie ce inseamna toate cuvintele acelea care mie imi sunau asa de strain. Si mi-a spus cu o voce calda: "Vezi literele acelea din josul ecranului? Acolo scrie tot ceea ce spun actorii din film." Din pacate, pentru mine toate acele litere erau ceva neinteligibil si ma uitam la ele ca mata-n calendar. Asta insa m-a motivat. Mama se plictisise tot sa imi traduca mereu si mi-a zis: "Ia pune mana si invata si tu sa citesti!". Vorbele acelea au fost ca un catalizator fantastic si mi-au dat o motivatie fara precedent pana atunci. Trebuia sa stiu.
      Si am inceput de unul singur sa descifrez fiecare litera, fiecare simbol si ma simteam ca Champollion atunci cand a descifrat hieroglifele egiptene. Luam cate o carte si ii sorbeam fiecare cuvant, fiecare ilustratie, chiar daca mare lucru nu intelegeam atunci. Aveam 4 ani cand am reusit sa descifrez "hieroglifele". Si tot atunci am si invatat sa astern cuvintele pe hartie. Acest lucru insa nu prea mi-a priit. Cand am ajuns la scoala, in clasa I ma plictiseam de moarte. Trebuia sa fac bastonase si liniute si abia invatam literele alfabetului, pe cand eu deja puteam sa citesc 20 de pagini pe ora.
      A fost ceva genetic; dragostea pentru carti, pentru literatura si poezie am mostenit-o de la mama mea. Cand ma duceam in vizita la cineva, daca vedeam ca are biblioteca, ma duceam inspre ea ca si cum as fi fost atras de un magnet puternic. Imi placea sa descopar titluri noi, autori noi. Din clasa a patra a inceput sa se infiripe o frumoasa poveste de dragoste intre mine si literatura. La orele de limba romana am vazut pastelurile lui Alecsandri, "Codrule, codrutule" a lui Eminescu, "Iarna pe ulita" a lui Cosbuc. Imi placea asa de mult imbinarea armonioasa dintre cuvinte, nu imi venea sa cred ca daca asezi putin mai altfel cuvintele pot sa sune asa de bine. La scurt timp, am realizat ca ma pricep si eu sa fac "melodii de litere" si am inceput sa scriu cateva poezii pe un caiet. Le pastrez si acum in cutiuta cu amintiri nemuritoare.
      La scoala, intotdeauna am excelat la limba si literatura romana. Participam la olimpiade, iar proba mea preferata era intotdeauna prima: ni se dadea un text si trebuia sa il analizam. Si scriam zeci de randuri, imi placea sa interpretez fiecare cuvant, fiecare figura de stil. Eram cel mai fericit cand descopeream cate un inteles adanc ascuns cu gratie de autor in cateva cuvinte care pareau banale.
      Ma duceam des la biblioteca. Mi-am corupt si prietenii sa citeasca. Ne intreceam care termina primul de citit o carte. Cand am mai crescut, mi-am dat seama ca o carte nu trebuie citita repede. Trebuie sa o parcurgi usor, sa iei agale fiecare rand, fiecare fraza si sa incerci sa descifrezi cat mai mult din ele.
      In zilele noastre cartile sunt din ce in ce mai ignorate din pacate. Arta vizuala substituie farmecul scrisului. Se spune ca traim in secolul vitezei, toata lumea e pe fuga, e stresata. Acum nu mai citim ziarul, citim feed-uri RSS, acum nu mai citim o carte, ci ne uitam la un rezumat scurt pe Wikipedia sa vedem despre ce e vorba. Acum, daca un film este ecranizat dupa un roman de succes, ne uitam direct la film si ignoram cartea. Si nu de putine ori filmul nu reproduce nici macar 50% din universul cartii.
      Si, dupa ce am terminat liceul, secolul acesta al vitezei m-a infoiat in itele lui ca un paianjen care isi infasoara prada in panza. Am realizat ca de fapt viata noastra e un urias roman cu personaje pozitive, negative, cu nenumarate linii de dialog si cu un final pe care nimeni nu il stie. Si acest roman ni-l scriem singuri. Si astfel, am inceput un capitol foarte important din viata mea. Momentul acela cand dai piept cu viata si incerci sa te iei la tranta cu destinul. Eu am ales sa ma angajez. Si usor, usor, timpul meu liber a inceput sa imi faca cu mana de undeva de departe. Veneam acasa, faceam un dus si ma pregateam pentru a doua zi.
      Am inceput sa nu mai citesc. Nu mai aveam timp. Si acest lucru ma determina sa imi amintesc cand stateam cu orele cu "nasul in carti" si sorbeam fiecare fraza, fiecare capitol. Trupul era acum al unui barbat vanjos, nu mai era al unui baietel firav, insa mintea ratacea in "lumea de dincolo" la personaje, locuri, intamplari. Citind, cream noi lumi, fauream noi universuri. Aveam libertate totala, puteam sa fiu orice personaj voiam. Ma distram cu nonsalanta unui Demiurg. Eram Creator.
      Pierdusem aceasta placere a lecturii. Nu mai aveam rabdare, eram obosit si fara chef. Simteam, insa, nevoia de o schimbare. Voiam ca aceasta placere sa renasca. Si aceasta renastere nu voiam sa o fac cu orice carte. Voiam o carte speciala, care sa ma captiveze, sa ma atraga in universul ei si totodata sa ma fascineze. Voiam o carte cu adevarat buna.
     Am aflat de cartea "Urzeala tronurilor" (Game of thrones-titlul original) scrisa de George R.R.Martin, carte care face parte din seria fantasy Cantec de Gheata si Foc. Vazand ca are doar recenzii favorabile, una din ele spunand chiar ca acest autor il va detrona pe Tolkien, am decis sa o cumpar. Cand a ajuns si am vazut acel mastodont de 944 de pagini, m-am gandit ca nu imi va ajunge o viata sa o citesc. M-am inselat amarnic. Inca de la prolog m-a atras stilul concis, cu multe linii de dialog si descrierile spectaculoase ale scenelor de actiune.
      Am citit-o pe nerasuflate in 5 zile. Nu ma puteam opri, fiecare capitol, fiecare scena ma indemna sa citesc mai departe sa vad ce se mai intampla. Am descoperit un univers fantastic atipic: fara orci, trolli, dwarfi si alte creaturi cunoscute din alte carti. Acest univers este dominat de carte oameni. Iar acestia se comporta exact ca in realitate: iubesc, tradeaza, fac orice pentru a-si atinge scopul. Povestea este foarte complexa si foarte greu de rezumat in cateva cuvinte, trebuie sa citesti cartea ca sa intelegi cu adevarat actiunile si motivatiile personajelor.
      Actiunea se petrece intr-un taram care este impartit in 2: Nordul si Sudul. Acestea sunt despartite de Zid-o bariera magica de gheata care se intinde pe 300 de mile si are 700 de picioare inaltime. Acesta este pazit de fratia Rondului de Noapte. Membrii acestei fratii trebuie sa renunte la modul traditional de a trai si sa isi dedice intreaga viata fratiei. Exact ca un pustnic care isi traieste viata intr-o chilie.
      Cartea are multe personaje si fiecare capitol are numele unui personaj. In fiecare sunt prezentate intr-un stil alert si concis actiunile, motivatiile, tradarile fiecarui personaj in parte.
      Am aflat ca exista si un film serial inspirat din carte. Am decis sa nu il vizionez. Un film iti intipareste in minte personajele care sunt in acesta, iti ingradeste imaginatia de a-ti crea tu propria imagine a acelui personaj. Si intr-un fel, iti influenteaza intelegerea textului cu viziunea regizorului. Am ales ca mai intai sa citesc cartea si apoi sa urmaresc filmul, sa vad cat se aseamana viziunea mea cu cea a filmului.
      In aceasta carte nu exista un personaj principal, ci multe personaje principale. Fiecare are un rol bine determinat in poveste si influenteaza desfasurarea actiunii. Autorul are curaj sa il "ucida" pe Eddard Stark, care este patriarhul Casei Stark si conducatorul Nordului. Tinuturile sunt impartite in cate 7 regate, iar Casa Stark este una din principalele case nobile din Cele Sapte Regate din Westeros. Lordul Stark are sase copii si intamplarea face ca fiecare din acestia sa gaseasca un lup stravechi. Lupul care reprezinta stema Casei sale este gasit mort, iar fiecare din cei sase pui ii revine cate unui copil.
      La Winterfell ajunge regele Robert Baratheon, care il roaga pe Eddard sa devina Mana Regelui deoarece cumnatul sau, Lordul Jon Arryn, murise de curand. Il angreneaza astfel intr-un joc periculos care ii va aduce moartea. Cand ajunge la Debarcaderul Regelui, Eddard investigheaza moartea cumnatului sau si afla secretul care l-a ucis pe acesta: cei trei copii ai regelui Robert si ai sotiei sale Cersei il aveau ca tata pe fratele geaman al lui Cersei: Jamie Lannister.
      Martin isi socheaza cititorul. Isi "ucide" unul din personajele principale si isi dezvolta intriga pe baza unui incest. Lumea fantasy imaginata in "Urzeala tronurilor" este o lume meschina, dominata de personaje fara scrupule, machiavelice, capabile de fapte abominabile si care ar face orice pentru a-si indeplini scopul. Nu are nimic in comun cu Pamantul-de-Mijloc din Stapanul Inelelor, care prezinta taramuri de basm, cu personaje care se sacrifica pentru binele tuturor.
      Astfel, cand Bran Stark, fiul mijlociu al lui Eddard, ii surprinde pe cei doi frati facand dragoste, Jamie il arunca din turn fara sa stea pe ganduri. Petyr Baelish, supranumit Degetel, prietenul din copilarie al sotiei lui Eddard, Catelyn, il tradeaza pe Eddard in favoarea lui Cersei. Dupa ce regele Robert moare, fiind ucis de un mistret la o partida de vanatoare, fiul de 12 ani al acestuia, Joffrey, este incoronat rege si ordona decapitarea lui Eddard in public, deoarece a fost acuzat de tradare.
      Toate acestea duc la un razboi civil cunoscut ca Razboiul celor Cinci Regi. Este o lupta surda pentru putere, o lupta in care fac legea nu conducatorii, ci supusii acestora. Toata actiunea este un imens paienjenis de intrigi, tradari si actiuni controversate.
      Autorul nu se opreste aici si dezvolta un fir paralel al actiunii, in Est, in Orasul Liber Pentos, unde Viserys Targaryen si sora lui mai mica, Daenerys, traiesc in exil.Viserys este fiul regelui asasinat Aerys II, al carui tron a fost uzurpat de Robert. El aranjeaza casatoria surorii sale cu Khal Drogo, liderul Dothraki si viseaza ca impreuna cu armata acestuia sa recapete Tronul de Fier din Westeros. Insa Drogo nu doreste acest lucru si il ucide pe Viserys turnandu-i aur topit pe cap pentru ca a amenintat-o pe sotia sa in public.Ca ultim mostenitor Targaryen, Daenerys preia rolul fratelui ei si urmareste revendicarea tronului din Westeros, hotarata fiind sa ridice o armata.
      Martin incearca sa ne prezinte un univers fantastic intunecat, in care lupta pentru putere ii orbeste pe protagonisti si ii face sa uite de amenintarea reala care este reprezentata de venirea iernii.
      Inca mai am in minte aceasta poveste fascinanta si as vrea sa continui cu urmatoarea carte din serie: A clash of kings. Recomand aceasta carte tuturor cu caldura si ma bucur ca inca mai sunt autori care reusesc sa creeze universuri noi si credibile.

Magazin online vs. magazin traditional

      Pe 8 noiembrie este ziua mea de nastere si ziua onomastica a fratelui meu. El este cu 10 ani mai mic decat mine si inca se afla in acea perioada frumoasa a copilariei cand inca mai crezi in Mos Craciun si in Zana Maseluta. As vrea ca in acea zi speciala pentru amandoi sa il fac fericit si sa ii fac cadou ceva ce isi doreste de mult timp: un laptop. Nimic nu ma bucura mai mult decat fericirea celor din jur pe care o au atunci cand le ofer ceva. Pentru mine este ceva deosebit, este o multumire sufleteasca si incerc, pe cat posibil, sa ii fac fericiti pe cei din jurul meu.
      Eu ma pricep foarte bine la partea asta de calculatoare si sunt cam pretentios din punctul acesta de vedere. Ma uit la piese, la performante, la asezarea componentelor din interior. Intotdeauna am fost un cusurgiu in domeniul acesta si mi-a placut sa am mereu un calculator care sa faca fata chiar si celor mai pretentioase aplicatii.
      Chiar daca are doar 12 ani, fratele meu este si el foarte atras de partea asta de IT si, neavand decat un singur calculator clasic acasa, m-am gandit ca un laptop performant ar fi cea mai buna alegere pentru el. Si imediat mi-au venit in minte cele doua posibilitati de a-l achizitiona: la un magazin traditional sau online.
      Si m-am gandit care ar fi cea mai buna alegere, deoarece fiecare dintre ele are avantaje si dezavantaje.   Prima mea achizitie online am facut-o in anul 2008 si pot sa spun ca am fost putin sceptic atunci, insa pe parcurs conceptia mea s-a dovedit a fi una gresita. De atunci si pana acum am facut multe achizitii si nu lucruri marunte: televizoare, componente PC, monitoare LCD, chiar si masini de spalat.Si nu am cumparat doar pentru mine, ci si pentru prieteni de-ai mei sau cunostinte, care la final au fost foarte multumiti.
      Asadar, m-am gandit la avantajele de a cumpara online:
-usurinta si accesibilitatea-poti cumpara oriunde te-ai afla, cu conditia sa ai acces la internet. Poti cumpara chiar si cu telefonul mobil.
-prezenta forumurilor si a comentariilor pe site, care te ajuta sa iti faci o parere despre produsul respectiv si despre calitatea serviciilor
-multitudinea de produse care se afla in aceeasi categorie
-poti sa compari imediat preturile cu cele ale unui magazin online concurent
-dupa ce l-ai comandat, produsul iti vine acasa
-ai la dispozitie mii de site-uri care iti ofera informatii suplimentare despre produsul pe care vrei sa il cumperi
      Ca principale dezavantaje ale cumparaturilor online as mentiona:
-platesti mai mult pe un produs, deoarece trebuie sa platesti curieratul sau expedierea prin posta
-riscul ca datele dale personale sa ajunga in mana unor hackeri, daca acestia reusesc sa "sparga" baza de date a magazinului
-riscul de a fi "tepuit" de persoane "binevoitoare" care practica "phishingul". Phishing inseamna o frauda online care s-ar traduce cam asa: cineva face un site identic sau asemanator cu un site legitim si incearca sa te pacaleasca sa iti divulgi anumite informatii personale sensibile: codul de identificare al cardului, PIN-ul, numele de utilizator si parola. Niciodata sa nu cadeti in aceste capcane si, oricum, un magazin online serios niciodata nu va cere astfel de detalii personale.
      M-am gandit si la avantajele pe care le are un magazin traditional:
-ai un contact "face 2 face" cu reprezentantii magazinului si, astfel, poti observa daca sunt politicosi, profesionisti si pregatiti, iar daca nu sunt, te poti certa cu ei direct in magazin
-vezi produsul "pe viu", needitat in programe de editare grafica gen Adobe Photoshop
-platesti mai putin decat daca ai cumpara online
-poti sa te plimbi cu caruciorul printre raioane.
      Ca dezavantaje ar fi:
-faptul ca trebuie sa te deplasezi pana in incinta magazinului ca sa cumperi ceva (asta pentru cei sedentari si lenesi)
-trebuie sa iti cari tu produsul pana acasa (asta pentru cei sedentari si lenesi)
-timp pierdut (asta pentru cei pentru care timpul inseamna bani)
     Din cauza programului foarte incarcat pe care il am, automat am ales varianta online, pentru ca nu am nici timp si nici chef sa merg 40 de km pana la cel mai apropiat magazin de profil. In Romania sunt multe magazine online, insa putine se compara la serviciile pe care le presteaza cu magazinele din strainatate.Unii comercianti stiu sa vânda, stiu sa se poarte cu potentialul client interesat de un anumit produs, dar nu aici este problema. Când vinzi un produs cuiva, îti asumi o anumita responsabilitate, te angajezi sa oferi si alte lucruri specifice acelui produs, cum ar fi o perioada de garantie, un service, personal calificat sa ofere informatii si asa mai departe.
      Problema la noi este ca unii comercianti au învatat cum sa „vrajeasca” clientul pentru ca acesta sa traiasca cu impresia ca a facut cea mai buna alegere, dar nu au realizat ca acel client reprezinta în continuare un potential client si drept urmare trebuie tratat cu acelasi respect ca cel aratat înainte de efectuarea achizitiei. Calitatea unui comerciant nu se refera strict la abilitatea acestuia de a informa si convinge un utilizator sa cumpere un anumit produs, ci si la modul în care îl trateaza pe acel utilizator ulterior, pe toata durata utilizarii produsului, ori de câte ori acesta întâmpina probleme pentru care nu poate fi învinuit.
      Printre brandurile "cu greutate" de la noi face parte si OKTAL, care pentru mine ar fi un acronim pentru Onoare, Klitate (sic!), Temeinicie, Avantaje si Laude primite de la foarte multi clienti multumiti. Marturisesc ca am auzit destul de recent de OKTAL si am fost foarte surprins sa aflu ca acest magazin online activeaza din 1999! Pai atunci 80% dintre romani nici nu visau la o conexiune internet, iar cei care erau conectati la Internet aveau o conexiune dial-up dureros de lenta si stateau cu cronometrul langa ei, de teama sa nu depaseasca impulsurile.
      Faptul ca activeaza pe piata de atatia ani si ca a trecut cu brio prin criza economica si financiara care a inceput in anul 2008 isi spune cuvantul. Criza a fost ca un urias ciur care a filtrat pirul de recolta. Doar cei puternici, seriosi si care au avut o viziune clara a pietei au rezistat.
      Mi-a atras atentia sloganul celor de la OKTAL: "Promisiuni respectate. Din 1999". Este un slogan simplu si cu un mesaj clar. Insa eu l-as schimba. De ce? Pentru ca atunci cand aud cuvantul "promisiune" mi se zburleste parul in cap. In Romania, acest cuvant a fost si este folosit atat de des, incat acum are o conotatie mai mult peiorativa. Cand spui "-Promit ca fac aia!" e ca si cum ai spune "-Oricum nu fac aia si mint cu nerusinare, insa am spus ca promit ca sa nu te superi!" A devenit un sport national la noi sa promiti ceva. Toata lumea promite: politicienii, parintii, profesorii. Si toata lumea stie ca nimeni nu se tine de cuvant.
      Si chiar daca esti serios si intotdeauna iti indeplinesti promisiunile, din pacate concurezi cu prea multi care nu o fac, iar oamenii te baga in aceeasi oala. Eu as inlocui sloganul OKTAL cu "Respect si incredere. Din 1999" pentru ca aceste doua notiuni reprezinta finalitatea. Promisiunile reprezinta ceva ce oricine poate sa faca si e ceva care faci la inceput, insa respectul si increderea se castiga doar prin seriozitate, profesionalism si lucrul bine facut si reprezinta garantia ca ceea ce faci faci bine. Iar aceste doua notiuni reprezinta legatura stransa care este intre client si magazin, pentru ca respectul si increderea trebuie sa existe si de o parte si de alta a baricadei.
      Uitati-va la Apple: oricat de prost ar fi un produs de-al lor, tot se vor gasi milioane de cumparatori pentru ca au castigat RESPECTUL clientilor, iar oamenii au INCREDERE in produsele lor.
      In final, orice slogan ar avea, eu le urez succes celor de la OKTAL si sa dea Dumnezeu sa le comentez sloganurile si in anul 2025! Mai jos va las sa va delectati cu o imagine din showroom-ul OKTAL:

Articol scris pentru Superblog 2012.