luni, 29 octombrie 2012

Masina timpului

      Timpul-aceasta notiune care ne conduce vietile de peste 2000 de ani si cu care ne masuram trecerea anilor. Intotdeauna timpul a fost o problema a oamenilor: este ceva abstract, relativ sau este palpabil? Cateodata ni se pare ca un "minut" trece in douazeci de minute, alteori douazeci de "minute" trec intr-un "minut". Si mereu am incercat sa masuram acest timp ba cu calendare, ba astronomic, am inventat tot felul de dispozitive ca sa vedem cum "curge".
      Timpul era o problema si pentru matusa mea-are o firma de media si mereu era grabita, stresata de trecerea timpului, ar fi vrut ca ziua sa aiba 48 de ore daca s-ar fi putut. Si cred ca nici atunci nu i-ar fi ajuns.
Avea vreo 35 de ani si inca era singura. Se apropia Craciunul si toti angajatii sai erau ca si bagati in priza. Matusa mea nu prea pretuia asa de tare sarbatorile de Craciun si le-a zis ca nu vor fi liberi de Craciun, ci vor munci alaturi de ea. Tuturor le puteai citi dezamagirea pe fata, pentru ca vroiau sa fie alaturi de cei dragi, sa sarbatoreasca cu totii in familie, sa isi ofere daruri, sa primeasca urari de la colindatori. Parca imi parea putin rau pentru ei, insa nu puteam sa intervin in treburile matusii mele decat indirect.
      Stateam si incercam sa o inteleg de ce alearga asa de mult dupa bani, de ce se consuma atat de mult? Viata este facuta sa o traiesti pe indelete, sa lasi timpul sa se scurga usor, ca mierea dintr-un borcan si sa te bucuri de gustul dulce al clipelor frumoase. Ce rost are sa alergi doar dupa bani si sa lasi anii sa treaca pe langa tine ca sabia pe langa capul lui Damocles. Vroiam sa fac ceva sa o schimb pe matusa mea in bine, vroiam sa o invat sa se bucure de viata si sa se comporte mai frumos cu cei din jur.
      Adevarul este ca acolo in firma ea era un adevarat tiran: tipa la toti, ii facea de ras atunci cand faceau greseli minore, ii trata ca si cum le-ar fi fost superioara din orice punct de vedere. Ii trata ca pe niste ANGAJATI, nu ca pe niste COLEGI. Si lucrul acesta imi displacea profund. Nu semana deloc cu mama mea, care m-a invatat sa fiu calm, sa ma bucur de toate momentele frumoase. M-a invatat sa am RABDARE, pentru ca TIMPUL le rezolva pe toate. Matusa mea era o antiteza a mamei mele: energica, colerica chiar, se agita pentru orice lucru marunt si foarte rar o vazusem vesela si bucuroasa pentru ceva.
      Se apropia si Craciunul si am vrut sa ii fac un cadou mai special: o masina a timpului care sa ii arate fiecare secunda pe care o iroseste din viata. Si i-am cumparat de la Borealy un ceas care m-a uimit cu frumusetea sa: Ceasul Exposed Time cu cristale Swarovski. Stiam ca o sa ii placa si ei si in ajunul Craciunului i l-am daruit cu emotie. Stiam ca va fi o unealta magica, care va schimba totul de atunci incolo. Il ambalasem frumos, intr-o cutiuta si ii pusesem o funda mare, rosie, in forma de inima, ca sa ii arat cat de mult tin la ea.
      A doua zi m-am dus pana la matusa mea si am vazut-o foarte schimbata: era vesela, zambitoare si le-a spus tuturor ca vor avea liber de sarbatori. Toti erau socati: era vreun fel de gluma sau avea matusa mea vreo sora geamana? Si eu eram foarte surprins sa o vad pe matusa mea in "halul" acesta: ori era amnezica ori se intamplase ceva foarte special. Si am intrebat-o ce s-a intamplat de avea schimbarea asta brusca de atitudine. Si a inceput sa imi povesteasca visul pe care l-a avut cu o seara inainte.
      Dupa ce i-am daruit ceasul, si l-a pus la mana si a atipit. Si dupa ce a atipit a vazut cum cristalele de pe ceas se transforma intr-un praf de stele auriu si cum din ceas iese un mic spiridus.
      Matusa mea speriata l-a intrebat cine este, iar el i-a raspuns ca este Spiritul Craciunului Trecut. I-a spus ca vor face o mica excursie in trecut si a dus-o in anul 1975, cand ea, mama. bunica si bunicul erau de Craciun la masa, cu sarmalele aburinde, cu caltabosi. Spiridusul i-a spus:
      -Vezi? Asta inseamna spiritul Craciunului: sa stai cu familia, sa te bucuri de mancarea buna si sa lasi spiritul sarbatorilor sa te cuprinda!
      Matusa mea se uita cu lacrimi in ochi cum bunicul o lua in brate si o saruta pe amandoi obrajii. Era un om vesel, zambitor si le iubea ca pe ochii din cap. Ce amintiri frumoase! In 1993, o boala l-a rapus, insa amintirea lui era mai vie acum ca niciodata.
      Dupa ce s-a uitat la scena de mai devreme cu lacrimi in ochi, la matusa mea apare un alt spiridus.Era Spiritul Craciunului Prezent. Acesta o ia si o duce la o casuta cu o curte ingrijita, cu geamurile impodobite cu instalatie cu multe luminite multicolore. Era casa Cameliei, secretara matusii mele. Spiridusul ii duce inauntru, unde era fetita de 8 ani a Cameliei si sotul ei, Marius. Fetita lua un cadou de sub brad si il desface cu nerabdare. Dupa ce afla ce e inauntru, se intristeaza putin si ii spune tatalui ei:
      -Tata, as fi vrut sa fie si mama aici! I-am spus Mosului ca vreau sa stea langa noi acum de Craciun, asta e cea mai mare dorinta a mea!
      Marius o ia in brate si ii spune cu o voce calda:
      -Stiu, draga mea, dar mami trebuie sa munceasca acum de sarbatori. Isi doreste nespus de mult sa fie alaturi de noi, dar sefa ei nu i-a dat liber de sarbatori. Noi vrem ca tu sa ai de toate si nu putem renunta la serviciu, oricat de mult am dori sa fim impreuna!
      Matusa mea era gatuita de emotie. Nu avusese copii pana atunci, nu era maritata, nu stia cum e sa ai propria ta familie. Si acum realiza cat de mult ii lipsea lucrul acesta, cat de goala era viata ei, dominata doar de cariera si de mentinerea afacerii.
      Si in final, un spiridus mai in varsta o duce chiar acasa la ea. Acolo vede o batranica ce statea singura, cu o pisica si sforaia pe un fotoliu.
      -Dar cine este batrana? il intreaba matusa mea, iar spiridusul ii raspunde:
      -In calitate de Spirit al Craciunului Viitor, ti-o prezint pe cea care vei fi tu peste 30 de ani: singura, fara nimeni drag aproape, horcaind fara speranta intr-un fotoliu.
      -Nu, nu vreau sa ajung asa! spune matusa mea speriata si totul se naruie sub picioarele ei. Inchide ochii pentru o CLIPA si dupa cateva SECUNDE ii deschide si vede ca praful de stele luceste iar in cristalele de la ceasul ei. Era ORA 7.00 si tocmai incepea o noua ERA: cea in care matusa mea devenea un om mai bun si mai intelegator cu cei din jur.
      M-am bucurat nespus sa vad ca MASINA TIMPULUI isi facuse treaba. Ii aratase matusii mele cum trecea secunda cu secunda, minut cu minut pe langa bucuriile vietii si o facuse sa descopere ca fiind un om mai bun si facandu-i fericiti pe cei din jur, vei fi si tu fericit la randul tau.
      Poate ca la toti ne trebuie cate un spiridus care sa ne arate calea catre fericirea VESNICA.



Minunata masina a timpului
Articol scris pentru Superblog 2012.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu