Oda maritului Parlament roman

De cand ati preluat puterea
Voi sunteti tot mai avizi.
Cand va zicem noi durerea,
Parc-aveti hemoroizi.

Si va bateti in nestire
Ca s-ajungeti la ciolan
Si furati cu nesimtire
Ca sa puneti ban pe ban.

N-aveti bani, dar la biserici
Le dati patru miliarde,
Voi sunteti ca-n vorba aia:
Baba tunde, tara arde.

Si v-ati dat pentru mancare
Doua su' de milioane.
Va dam noi cate-o vidanja
De va e asa de foame.

Si dati legile hoteste,
Vreti superimunitate
Ca averea cand va creste
Sa aveti cu totii spate.

De pe vremea lui "tatuca"
Va dati case si masini.
Mintea voastra e ca buca:
Debiteaza doar basini.

Si mai tineti demagogic
La TV cate-un discurs.
S-a umplut canalizarea
De cate minciuni s-au scurs.

Protejati toti infractorii,
La bulau nimeni nu-i baga.
Deputatii, senatorii,
Toti asteapta cate-o spaga.

Voi ati deturnat gramada
Fondurile de la UE.
Ca in loc de-autostrada,
Ne-am ales doar cu o m....

Intetiti birocratia,
Puneti piedici peste tot,
Ne-nfruntam cu saracia
Si pe voi va doare-n cot.

Ne-ati taiat si din salarii
Si din pensii, din buget,
Dar la voi intotdeauna
Au fost banii berechet.

Starea tarii e debila.
Cine ne-a condus spre rau?
Il avem pe Hahaila,
Mickey Mouse si Cacarau.

Ma intreb asa, retoric,
Oare cand va veti opri?
Si va spun mai metaforic:
Fara voi ce bine-ar fi!

Draga Parlament, prin asta
Am spus ce aveam de spus.
Stii de ce ti-am zis "marite"?
Sunteti doua sute-n plus.

Un apel pierdut

Ieri m-a sunat Eternitatea.
I-am dat ocupat. N-aveam timp sa vorbesc atunci.
A insistat si a sunat si-a doua oara.
De curiozitate, i-am raspuns. Voia sa ne intalnim.
Sa mai stam de vorba.

Nu puteam sa refuz, mai ales ca ma intalneam cu o veche prietena.
Multe voiam sa o intreb. Imi veneau intrebarile in minte ca valurile spre tarm.
Nu voiam sa intarzii, asa ca am plecat in graba.
Voiam sa ajung la timp.
Pe drum mi-am bagat mainile in buzunar.
Imi uitasem telefonul acasa.
Oricum stiam unde trebuia sa ne intalnim.
Chiar in centru.

Aveam emotii. Se pare ca am ajuns primul.
Am zis sa mai astept, poate apare.
Am scrutat linia orizontului, sperand sa apara un punct ce vine spre mine.
Nu era nimic. Am zis sa mai astept.
Si am asteptat o ora, o zi, un an.
Tot nu a venit.

M-am hotarat sa o caut.
Ma uitam la fiecare colt de strada.
Plecasem din centru si ma indreptam catre margine.
Voiam sa o gasesc. Sa o intreb de ce nu a venit.
Treceam printre frunzele ce cadeau toamna, treceam pe langa ghioceii ce rasareau,
Treceam pe langa razele palide ale Lunii.

Am renuntat. Prea multe primaveri au trecut.
M-am hotarat sa ma duc acasa.
Era aproape de miezul noptii.
Pe masa era telefonul uitat.
L-am luat in mana.
Aveam un apel pierdut.