Lumea e prea mica

      Deja incepuse amurgul si soarele devenise o uriasa pata rosiatica pe cer. Lumina difuza a lunii se strecura printre nori ca niste sageti cenusii poleite cu praf de stele. Orasul era un ocean negru plin de licurici multicolori si totul forfotea ca un imens musuroi de furnici.
      La fereastra apartamentului 317 era o lumina slaba, ca la o lampa cu gaz. Ceasul din perete care ticaia usor ca un metronom imi arata ca e ora 9 fara un sfert. Cand limba secundarului ajunge la 12, mobilul suna. Era M. Punctuala, tacticoasa, riguroasa ca intotdeauna. Inca de cand am venit in agentie, ea m-a indrumat in toate misiunile. Simteam ca tine la mine. Ea mereu imi lua apararea in fata celorlalti, isi facea griji cand nu ii raspundeam, stia toate secretele mele.
      Am luat mobilul, i-am raspuns si M cu vocea sa calda imi spune:
      -James, stii ce ai de facut. Ti-am trimis toate detaliile misiunii intr-un e-mail. La ora 9 si 20 trebuie sa fii la resedinta lui Lockhart. De data asta nu ne mai putem permite niciun pas gresit! Ai grija de tine!
      Vocea sa ferma imi dadea incredere si stiam ca pana la urma totul va fi bine. M-am pregatit meticulos pentru asta si nu vroiam sa dau gres. Vroiam sa il opresc pe acest arivist care se imbogatea de la an la an pe spatele nefericitilor. Traficul de droguri si de arme il facusera posesorul unei averi impresionante. Numai elasticul cu care isi lega banii il costa lunar 1500 de dolari. Vroiam sa pun capat faradelegilor acestui om fara scrupule, al carui singur scop era sa faca bani prin orice mijloace.
      In seara aceasta dadea o petrecere grandioasa, cu ocazia majoratului fiicei sale. Invitase cele mai mari personalitati: politicieni, artisti, actori, muzicieni. Era o ocazie nemaipomenita pentru el pentru a-si masca activitatile ilegale. Sub aspectul unei petreceri grandioase, se ascundea de fapt cea mai mare afacere pe care ar fi facut-o vreodata: vanzarea unei arme biologice care era capabila sa imbolnaveasca un oras intreg in doar cateva minute. Invitase cei mai grei reprezentanti ai lumii interlope: capi ai Mafiei, ai Yakuzei, oameni corupti din servicii secrete. Cu totii vroiau sa puna mana pe cea care era cea mai puternica arma bio creata vreodata.
      Datorita averii sale colosale, Lockhart isi construise in secret laboratoare de cercetare, unde a si dezvoltat arma cu numele de cod BIOMAX-3000. Avea cei mai buni oameni de stiinta, care, vazand mirajul banilor, nu le pasa nici lor de raul pe care il faceau. Erau platiti cu bani murdari pentru o treaba murdara. Arma si toate schitele sale trebuiau distruse cu orice pret.
      Mai aveam aproape 3 ore la dispozitie. La miezul noptii, Lockhart urma sa deschida licitatia secreta pentru vanzarea armei. Imi pregatisem toti pasii: m-am imbracat cu costumul din fibra de carbon, usor ca un fulg, mi-am pus ceasul cu camera video, mi-am luat ochelarii cu vedere termala si nocturna, in buzunarul camasii mi-am pus stiloul care intr-o clipita se transforma intr-o arbaleta letala si, preferatii mei: pantofii cu care puteai sa mergi pe pereti.
      Langa oglinda, insa, aveam arma mea secreta: un parfum de la COTY-Playboy VIP For Him, al carui miros puternic si placut le atragea pe femei ca un magnet. Acest parfum mi-a adus multe femei in patul meu si in seara asta o doream pe cea care m-a cucerit inca de cand am vizionat filmul "Insula": Scarlett Johansson. Stiam ca va veni la petrecerea lui Lexie, deoarece erau foarte bune prietene. In seara asta aveam ocazia sa imbin utilul cu placutul: sa salvez lumea si sa o cuceresc pe cea care mi-a furat inima. Freza era facuta, lentilele de contact cu raze X erau la locul lor (asa puteam vedea cine este inarmat sau ce poarta doamnele sub rochiile elegante de seara), iar pielea emana prin toti porii mirosul magic al VIP-ului parfumurilor. Aveam toate armele seductiei la mine.
      Pentru eveniment, agentia imi pregatise identitatea unui bogatas care exploata diamante in Africa de Sud, interesat la randul sau sa cumpere arma. Trebuia sa inspir acea nepasare specifica oamenilor care au atat de multi bani incat nu au ce face cu ei, trebuia sa am acea aroganta specifica societatii "high-class", intr-un cuvant trebuia sa fiu un aristocrat. Asa ca m-am urcat in Aston Martin si am ajuns la impresionanta resedinta a domnului Lockhart. O piscina luminata cu niste neoane verzi ii racorea pe distinsii invitati, doi lei uriasi din bronz pazeau portile, iar resedinta semana cu un palat din sec. XVII. Totul era perfect in acest univers patat de sange: iarba era tunsa, apa era de un albastru cristalin, sampania era spumoasa, muzica era buna.
      Am intrat, m-am recomandat si am vazut-o pe Lexie: intr-o rochie eleganta, machiata strident si radiind de fericire. Avea acea frumusete specifica tinerilor care au dus o viata buna, lipsita de griji, care au avut de toate. Avea acea naivitate nevinovata a omului care nu a dat inca piept cu viata dura, cu realitatea sangeroasa de zi cu zi. Lockhart tinea la fiica sa si ii satisfacuse orice pofta pana atunci. Fata nu stia insa ca luxul in care se scaldase pana atunci era cladit cu sangele a multor nevinovati.
      La cativa metri am zarit-o si pe Scarlett: cu zambetul sau larg si fermecator, imbracata intr-o rochie sexy, verde, care atragea privirile tuturor celor din jur. Am luat doua pahare cu sampanie, m-am dus usor catre ea si am intrebat in soapta:
      -Doresti sa bem ceva impreuna?
      Ea mi-a zambit si mi-a raspuns ca are deja o bautura in mana, insa eu i-am replicat:
      -Da, dar paharul pe care ti-l ofer eu are si un strop de pasiune. Apropo, eu sunt Bond. James Bond.
      I-am luat mana usor si i-am sarutat-o apasat, bucurandu-ma cu fiecare nervura din buze de o piele catifelata ca matasea. Nu m-am putut abtine sa nu folosesc lentilele pentru a vedea ce poarta sub rochie. Avea o lenjerie alba, de dantela, care ii acoperea cu delicatete formele perfecte.
      -La ce te uiti atat de insistent? ma intreaba, mirata putin de curiozitatea mea.
      -Esti mult mai frumoasa in realitate decat pe ecran.
      Si chiar asa era. Am invitat-o la dans, i-am cuprins usor mijlocul si ne-am lasat purtati de sunetul muzicii. Pentru cateva momente uitasem de misiune, de Lockhart si de caracterul nepotrivit al celor din jur. Si am vazut cand ea l-a simtit. Mirosul puternic si placut al parfumului o atrasese cum isi atrage un paianjen victima in panza. Imi adulmeca usor gatul, ca un leopard care isi adulmeca prada in desert. Acum eram doar noi doi, angrenati intr-un univers magic plin de culoare, muzica si aroma. Era momentul nostru in care pluteam catre stele.
      Ii priveam ochii verzi, frumosi si i-am sarutat buzele carnoase, mai dulci ca mierea. Avusesem multe femei frumoase pana atunci, dar la niciuna nu imi batea inima asa de tare. Sangele fugea ca un nebun, picioarele se inmuiau usor si un gol in stomac ma gadila ca o freza de dentist. Acest sentiment destul de nou pentru mine incepea sa ma copleseasca: era dragoste la prima vedere.
      As fi stat o vesnicie cu ea pe acel ring de dans si o imbratisam cu foc, o sarutam si ma pierdeam in oceanul verde al ochilor sai. Vroiam sa fiu cu ea pentru totdeauna, insa stiam ca trebuie sa duc la capat misiunea. Daca nu o faceam, universul nostru idilic se transforma intr-un iad palpabil.
      Venise timpul. Limbile ceasului se unira intr-una singura si aratau ca e miezul noptii. Trebuia sa fiu acolo la licitatie. Mi-am luat servieta si m-am dus in incaperea secreta. Licitatia incepuse, iar milioanele de dolari se ridicau ca un tsunami. M-am scuzat, invocand faptul ca sunt bolnav de diabet si trebuie sa imi fac injectia cu insulina. Lockhart a trimis doua "gorile" cu mine si dupa ce am iesit i-am rezolvat rapid cu stiloul cu tranchilizant. Servieta o lasasem inauntru, plina cu bani falsi imbibati de explozibil.
      M-am dus rapid la Scarlett. Ea ma astepta ganditoare, intrebandu-se poate unde am disparut. Am luat-o de mana si i-am spus:
      -Scarlett, vino acum cu mine! Lumea e prea mica pentru a sta acoperiti de aceasta mocirla a ipocriziei! Vino sa iti arat ce inseamna sa traiesti cu adevarat!
      S-a uitat putin nedumerita la mine, neintelegand pe moment ce vreau sa spun, insa m-a urmat. Avea incredere in mine, chiar daca abia ma cunoscuse.
      Ne-am urcat in Aston Martin, iar in spatele nostru o uriasa explozie bombarda cerul cu mingi de foc. Acum doar luna ne mai veghea, cu ale sale sageti cenusii poleite cu praf de stele.

Articol scris pentru Superblog 2012.