Lacrimi de cristal

Orice om incearca sa fie cat mai bun
In perioada asta frumoasa de Craciun
Si vrea sa daruiasca, sa faca bucurii,
Ofera haine, dulciuri si chiar bijuterii.
Zapada se asterne ca un covor pe jos
Si brazii sunt cu totii impodobiti frumos
Si mii de luminite sclipesc multicolor
Bijuterii cu cristele cad din cer usor
Si oameni de zapada cu maturile-n mana
Ne-aduc la toti aminte ca iarna e stapana.

Pe strada-nzapezita cand rataceam odata,
Un Mos Craciun cu barba mi-a aratat o fata
Si cainele ce il plimbam latra cu bucurie
Stiam ca ii place si lui ceea ce-mi place mie.
Privirea sa de ingeras m-a cucerit pe loc.
Eu i-am zambit si am intrat in al iubirii joc.
De-acum simteam fiorii reci si fluturi in stomac
Si pentru ea mutam si munti ca sa ii fac pe plac.
Vroiam s-o cuceresc. Vroiam sa fie doar a mea.
Vroiam sa fac un gest frumos, sa-i daruiesc ceva.

Si am avut noroc-Luxury Gifts era aproape.
Aveam emotii mari si imi curgeau siroaie ape.
Bijuterii superbe imi faceau cu ochiul toate
Si straluceau asa frumos, ca niste mici palate.
Si pan' la urma am ales sa cumpar o bratara.
Era ca fata ce-mi placea: de-o frumusete rara.
Si mi-am facut curaj si-a doua zi i-am daruit-o,
A fost asa de incantata si am cucerit-o.
Si uite-asa a inceput povestea de iubire,
Acea bratara magica ne-aduse fericire.

Bratara e-ntr-un loc acum ce pentru mine-i sfant,
Ca mana ce-o purta odat-acum e sub pamant.
Un accident cumplit s-a intamplat atunci, demult
Si vocea ei imi vine-n minte si o mai ascult.
Ca viata-i cruda uneori si-si bate joc de noi,
Acum doar unul a ramas, nu mai exista doi.
Si nu ma asteptam sa fie chiar asa nedreapta,
Dar totul e intamplator, nu stii ce te asteapta.
Ca tot ce e frumos pe lume are un final
Si zilnic picur pe bratara lacrimi de cristal.

Tristetea ma invaluie usor ca un mister
Si ma gandesc ca totu-n lume este efemer,
Iubirea mea s-a dus acum si singur am ramas,
Iar frica ma cuprinde-ncet si nu mai am nici glas.
Si gandurile negre-mi sunt si sufletul amar,
Iar cei din jur cand ma privesc, ce simt nu au habar.
As vrea sa nu mai stiu nimic, sa uit de toti si toate,
Durerea grea ma macina si vreau singuratate.
Si lacrimile imi lucesc ca luna-n apa marii,
Si suferinta-ncerc s-o sting cu negura uitarii.

Afara ninge, e pustiu si nimeni nu se vede,
Zapada a acoperit c-un alb lucios ce-i verde,
Natura moarta a-mpietrit, e ger si viscoleste.
Oglinda sufletului meu de-afara ma priveste...

Articol scris pentru Superblog 2012.