-Tataie, jucam si noi un Counterstrike?
-Jucam nepoate, dar iar te superi pe mine ca iti dau numai head-shot-uri.
-Lasa tataie, ca de data asta doar cu sniper-ul te fac!
Adevarul e ca vederea ma cam lasase la cei 80 de ani ai mei, dar noroc ca aveam o pereche de ochelari 3D, pe care ii conectam la un monitor LED, pentru ca LCD-urile nu mai erau la moda acum. Ce-i drept, un monitor LED consuma si mai putin curent, mai ales ca lumea a cam intrat in criza de energie si pe deasupra are si culori mai vii. Si, oricum LCD-ul meu cel vechi avea cam multi pixeli morti. Imi placea la LED-ul meu ca era transparent si imi puteam pune propriul perete ca wallpaper.
Nepotu-meu avea un calculator nou-nout, cu un procesor Intel care avea acelasi numar de nuclee ca anii care se scursesera din viata mea: 80. Si mergea struna: puteai sa faci si previziuni la meteo daca voiai. Eu aveam o rabla de calculator luata prin anul 2040, care avea numai panze de paianjen in interiorul unitatii, dar l-am convins pe Nicusor sa jucam Counterstrike-ul acela vechi pe care il stiam eu, sa mearga si pe rasnita mea. Mai ales ca stiam si codurile si trisam cu nerusinare, ca sa nu ma fac de ras in fata nepotului.
Mai ales ca acum, la pensie, trebuia sa imi gasesc o ocupatie si mi-am luat o tableta cu ssd, care mergea mai ceva ca un laptop. Aveam instalate si jocuri, iar nora-mea, cand ma vedea ca ma joc mai ceva ca nepotul meu, imi spunea mereu ca am dat in mintea copiilor. Dar n-avea ce sa-mi faca, eu imi respectam in continuare deviza: Gamer pana la moarte!
Si stau, fac cateva frag-uri cu nepotul, cand vad ca baraie o fereastra. Intrasem si noi in randul lumii si ne montasem ferestre "inteligente" cu acces la internet si vedere panoramica la 360 de grade. Ma duc sa raspund: era varul meu, Ion, pe Skype. Conectez videoproiectorul la fereastra, ca avea USB 15 si in camera apare instantaneu holograma lui. Era cam cocosat, ca si mine de altfel, dar inca se tinea tare bosorogul!
-Ce ai mai patit mai Ioane? il intreb eu, putin nemultumit ca m-a intrerupt din experienta ludica pe care o aveam cu nepotelul.
-Pai ti-am dat si eu un apel sa vad daca mai traiesti, ca de cand joci prostiile alea de jocuri pe tableta, nu ai mai intrat deloc pe facebook.
-Mai Ioane, m-am saturat sa vad toate babele care isi fac poze in baie, in fuste mini, iar eu oricum nu joc ca tine prostia aia de joc: Citiville 40 sau 41, doar stii ca nu il suport.
-Dar cand mai vii pe la mine sa bem un vin negru?
Era borfas. Stia ca am o slabiciune pentru vinul lui negru, mai ales ca daca beam mai multe pahare aveam o vedere panoramica, mai ceva ca la cinematograful 5D. Mi-a mai spus el ceva, dar nu am inteles, ca nu aveam retea 10g ca el, ci ramasesem la antica retea 9g, care nu prea facea streaming la holograme cum trebuie.
Vad ca vine si Nicusor pana la mine si ma roaga sa ii cant un cantec vechi, de cand eram eu flacau. Pff! ce cantec sa ii cant? Mai ales ca nu imi placea deloc muzica de acum: manele dubstep, Mozart remixat electro, niste kitsch-uri oribile. Si mi-am adus aminte de un cantec epic care era foarte popular prin 2012, cand aveam eu vreo 23 de ani si pe care am vrut sa i-l arat si nepotului, sa vada si el ce insemna adevarata distractie pe vremea mea. Si iata mai jos cum eu, ca un bunic "tehno" ce sunt, il invat sa danseze Gangnam Style pe nepotul meu:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu