O lume mai buna

      Era pentru prima data in viata mea cand castigam ceva. Nici nu ma asteptam, pentru ca eu niciodata nu am castigat nimic, insa acel voucher de calatorie primit de la NH Hoteles venise ca o adevarata binecuvantare. Pentru prima data calatoream in afara tarii si am ales ca destinatie Viena, pentru ca este un oras pentru care mereu am avut o slabiciune.

      Si iata ca am ajuns la hotelul NH Belvedere din Viena, un hotel de patru stele foarte spectaculos si elegant care m-a cucerit de la prima vedere. NH Hoteles a facut o treaba foarte buna pentru ca a imbinat stilul clasic al orasului Viena cu finisajele arhitecturii moderne, rezultand o cladire foarte impozanta. Nu degeaba am ales acest lant hotelier de origine spaniola, despre care stiam ca este al treilea din Europa ca cifra de afaceri pe acest segment, avand 400 de hoteluri, care insumeaza aproape 60000 de camere (59847 mai exact). Si nu s-au limitat doar la batranul continent, ci s-au extins si in America si in Africa si au in lucru inca 24 de noi proiecte hoteliere, care sper sa ajunga si in intinsa Asie.

      M-am bucurat sa vad ca acest lant hotelier s-a oprit si asupra tarisoarei noastre si a facut hoteluri atat in Bucuresti, cat si in Timisoara, pentru a vedea si romanasii nostri ce inseamna sa stai intr-un hotel high-class. Totusi, la aceste hoteluri puteam sa ajung mult mai usor decat la NH Belvedere din Viena, asa ca l-am ales pe cel din urma si din curiozitate si, mai ales, pentru a-mi satisface dorinta de a colinda Viena de la un capat la altul.

      Am intrat in camera hotelului si mi-au placut ferestrele mari, care lasau sa intre lumina cu generozitate inauntru si patul cuprinzator, in care m-am aruncat cum se arunca un inotator intr-o piscina. Ah! Era atat de confortabil, parca as fi stat pe un nor si Mos Ene nu a stat prea mult pe ganduri si m-a introdus intr-un somn adanc cum demult nu mai avusesem.

      Cand deschid ochii ma uit la ecranul telefonului. Era ora 09 si 20, anul 2063. Ma uit la pereti si erau putin crapati, gresia era si ea putin crapata. Buimac si nedumerit ma duc in baie si vreau sa aprind becul. Apas pe intrerupator, dar degeaba, ca becul tot stins ramane. Vreau sa fac un dus, dar apa nu curge. Curent electric nu aveam, apa nu curgea, ce naiba se intamplase? Si de ce telefonul isi schimbase data din 2012 in 2063?  Deschid fereastra si pe strada vad zeci de oameni pe biciclete, iar din cand mai trece cate o masina electrica. "O fi vreo miscare a Greenpeace" imi zic in gand, apoi cobor la receptie pentru a cere explicatii. Nu se poate sa stau in asa conditii la un hotel de patru stele.

      Cand ajung in la receptie, vad peste tot niste lampi de iluminat cum erau prin sec. XVIII. Il intreb pe receptioner ce s-a intamplat de nu avem curent si apa, iar el imi raspunde:

      -Pai dupa criza energetica din 2050 se da drumul la curent doar intre orele 09:00 si 11:00 seara, iar la apa doar un sfert de ora la ora 5 dupa-amiaza.

      Nu imi venea sa cred in ce hal ajunsese lumea in care traiam: curent cu portia, apa cu portia. Ies pana afara sa ma racoresc si cand deschid usa un val de caldura sufocant ma loveste in fata. Cred ca erau vreo 45 de grade, iar aerul era irespirabil. La un chiosc, vad un titlu pe prima pagina intr-un ziar: "Stratul de ozon  a ajuns la o treime din marimea pe care o avea in anul 2015!" Ma uit la Soare si era mai rosu si mai arzator ca niciodata.

      Mi se uscase gatul si voiam sa beau apa, insa nu vedeam nicaieri nici macar o sticla de un sfert de litru. Inchid ochii si imi spun:

      -Doamne, nu se mai termina odata cosmarul asta?

      Deschid ochii si ma uit in jur. Peretii erau perfecti, gresia nu avea niciun defect. Ma duc sa aprind lumina. Ura! Merge. Ma duc la baie si dau drumul la robinet. Ura! Curge apa. O inchid repede insa, nu vreau sa fac risipa. Ma uit pe ecranul telefonului: ora 03:44, 1 noiembrie 2012.

      Ma bucur cand vad ca becurile au un consum redus de energie, ambalajele se degradeaza doar in 7 ani, se folosesc tehnologii care protejeaza mediul. Se vede ca cei de la NH Hoteles vor sa ne pregateasca pentru viitor si s-au implicat in programele GreenLight si Green Building ale Comisiei Europene.

      Trebuie sa invatam sa fim mai responsabili cu mediul inconjurator si sa cream o lume mai buna pentru copiii si nepotii nostri, altfel s-ar putea ca acel cosmar sa devina realitate.

       Articol scris pentru Superblog 2012.

Hotelul NH Belvedere din Viena