vineri, 11 iulie 2014

Extemporal

Ajung cu intarziere in gara, dar ma urc la timp in trenul vietii.
Merg "cu nasul"; nu am mai avut timp sa imi iau bilet.
Ma duc in compartimentul gol si astept.
Pe fereastra se scurg copacii, fosnind in liniste.
Cobor la a treia statie.
Ma duc inspre niste porti mari si intru intr-o curte larga.
O cladire impunatoare ma asteapta cu usa deschisa.
Intru timid in scoala vietii si merg alene pe holurile goale.
Ma uit jur imprejur si, curios, arunc cate o privire in salile de clasa.
Vad o usa pe care scrie "Iubire" si o deschid. Camera e goala. Nu e nimeni inauntru.
Pe pereti atarna niste portrete. Stiu acele chipuri si parca a trecut o vesnicie de cand nu le-am vazut.
Ma duc din nou pe hol si vad o usa pe care scrie "Viitor". Incerc sa o deschid, dar e incuiata.
Undeva, pe mijloc, deschid o usa pe care scrie "Prezent".
Un domn cu par carunt imi zambeste.
-Te asteptam, imi spune. Te rog sa scoti o foaie de hartie pentru test.
Imi da subiectele si le citesc cu inima stransa.
Subiectul I: Cine esti cu adevarat?
Subiectul II: Cat de mult stii?
Subiectul III: Unde vrei sa ajungi?
Subiectul IV: Cand te vei opri?
Ma uit la ceas. Il intreb:
-Cat timp am la dispozitie?
-O viata de om, vine imediat raspunsul ca o soapta plimbata de vant.
Si incep sa scriu necontenit, sa umplu paginile din cartea vietii
Si-mi dau toata silinta.
Pentru ca atunci cand imi va expira timpul
As vrea macar un 5 sa iau.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu