Firul vietii

Stai singur în casă,
Durerea te-apasa
Și-acum firul vieții
E gol ca pereții.

Pe-un chip ca de stâncă
O urmă adâncă
De lacrimi se scurge
La vale tot curge.

Și vine durerea
Și-ți fura placerea
Și vine tristețea
Și-ți ia frumusețea.

Și tot ce-ți rămâne
E ziua de mâine
Și speri c-o să-ți fie
Mai bine și ție.

Uitarea sa șteargă
Durerea cea neagră,
Doar trupul e viu,
Sufletu-i pustiu.

Ca timpul se duce
Și repede fuge.
Pe toți ne aduce
Sa stăm sub o cruce.

Si-adanca e rana
Când vezi că persoana
Cea dragă te lasă
Și ''pleacă'' de-acasă.

Viața-i trecătoare
Si-atarna de-un fir
Și-acum duc o floare
La cimitir.

Dedicată bunicii mele care s-a stins din viață și ne-a lăsat un mare gol în suflet, dar va rămâne pentru totdeauna în inimile noastre.