Intalnire

Aseara mi-am dat intalnire cu NOAPTEA.
A intarziat, dar cand a ajuns s-a scuzat spunandu-mi:
-Vara vin ceva mai tarziu decat iarna.
Nu m-am suparat mai ales cand am vazut cat e de frumoasa.
Purta o rochie sclipitoare din dantela neagra,
Impodobita cu mii de stele care luceau necontenit,
Iar la gat purta un colier de raze
Cu o luna plina la mijloc.

M-a luat de mana
Si m-a purtat usor pe aripile vantului
Pana m-a adus la marginea unui lac.
Sute de libelule si de gaze dansau zburdalnice pe oglinda mata a apei,
Iar licuricii si broastele le acompaniau in cor
Pe covorul de nuferi.
Trestiile au asternut cortina,
Iar luna isi dirija cu gratie de sus orchestra.

Ne-am asezat amandoi pe pamantul rece,
Ascultand in surdina concertul.
NOAPTEA mi-a facut semn inspre cerul instelat
Si m-a intrebat:
-Vezi steaua aia micuta de acolo?
Ea inca mai luceste, chiar daca a murit de mult.
M-a pus pe ganduri.
De ce sa traim ca niste fire de nisip, cand putem fi stele?
De ce sa ne imprastiem in vant,
Cand lumina noastra poate sa ajunga la cei care vin pe urma,
Chiar daca ne-am stins?

M-a ridicat apoi deasupra apei,
Deasupra copacilor, deasupra muntilor, deasupra norilor
Si ne-am oprit pe o cladire inalta.
De acolo, orasul imi parea un imens musuroi
Si sub noi misunau necontenit furnicile.
Alergau in stanga, in dreapta, se calcau in picioare,
Intr-o goana nebuna.
Asistam la acelasi concert,
Dar pe alt gen de muzica.
Si ne amuzam cand vedeam
Cat haos este in acest furnicar.

NOAPTEA mi-a zambit si m-a intrebat:
-Care spectacol ti-a placut mai mult?
Nu i-am raspuns, dar deja stia
Ca mai degraba as numara stele decat fire de nisip.