Eterna comedie

Am vazut luminita de la capatul tunelului
Si lacrimile mi-au limpezit ceata de pe ochi.
Am pasit in aceasta lume efemera
Ca sa ma lupt cu eternitatea.

Am un adversar de seama
Care nu iarta si nu te lasa sa iti repari greseala.
Te lasa insa sa o retraiesti
In cele mai ascunse unghere ale mintii tale.

E nemilos si viclean.
In paraul fericirii te lasa sa te scalzi ca un pastrav,
Iar in oceanul tristetii te lasa sa te scufunzi
Ca intr-o mocirla din care nu mai poti iesi.

Si nu il poti vedea, dar te copleseste cu prezenta lui.
E mereu cu tine, dar niciodata nu va fi al tau.
Dar oricum nu iti pasa,
ACUM ai altceva de facut.

El isi vede linistit de treaba
Si se joaca cu tine.
Iti ciopleste cu dalta riduri pe chip,
Iti da cu praf de creta prin par
Si joaca sotron pe drumul vietii tale.
Face un pas inainte, doi si-apoi
Se intoarce si o ia de la capat.

E arogant, te priveste de sus
Si rade cand vede ca alergi ca un nebun
Spre nimic.
Rade cand vede ca iti irosesti viata,
Rade cand vede ca numeri clipele
Ca si cum ar fi ore.

Pentru el nu esti decat un actor
Ce joaca intr-o eterna comedie,
Iar el e singurul spectator.
E viclean. Te lasa sa te zbati in acest quiproquo
Si iti arata calea cand deja e prea tarziu.

E rabdator si te asteapta
Sa iti deschizi ochii, mintea si inima,
Sa inveti ca drumul vietii e cu sens unic
Si ca in aceasta lupta surda
El e singurul castigator.

Si cand ajungi la capatul drumului
Si dai mana cu vesnicia,
Vei realiza ca ai ajuns mult prea repede,
Dar deja e prea tarziu.