joi, 27 ianuarie 2011

TRISTETE

Tristetea te invaluie usor ca un mister
Si te gandesti ca totu-n lume este efemer,
Iubirea ta s-a dus acum si singur ai ramas,
Iar frica te cuprinde-ncet si nu mai ai nici glas.
Si gandurile negre-ti sunt si sufletul amar,
Iar cei din jur cand te privesc, ce simti nu au habar.
Ai vrea sa nu mai stii nimic, sa uiti de toti si toate,
Durerea grea te macina si vrei singuratate.
Si lacrimile iti lucesc ca luna-n apa marii,
Si suferinta-ncerci s-o stingi cu negura uitarii.
Afara ninge, e pustiu si nimeni nu se vede,
Zapada a acoperit c-un alb lucios ce-i verde,
Natura moarta a-mpietrit, e ger si viscoleste.
Oglinda sufletului tau de-afara te priveste...

Un comentariu: