Era o zi de vara.
Iar Nelu, calm si tacticos
Murea de cald afara.
Si peste-un timp veni la el
Amicul sau Dumitru,
Iar Nelu, stand pe-un scaunel
Bea bere la un litru.
-Ai grija sa nu te imbeti,
Ca stai cu capu-n soare!
Ia hai cu mine la bureti
Sa facem o plimbare!
Si dupa ce-am umplut un sac,
Ii luam la mine-acasa,
Si-apoi sa vezi cum o sa-i fac,
Ce mancare gustoasa!
-Amice, stii ca nu esti prost?
E o idee buna,
Ca in padure n-am mai fost
De cel putin o luna.
Si-apoi Dumitru zambitor,
Ii spuse dintr-o parte:
-Vezi sa fii iute de picior,
Ca eu stau cam departe.
-Stai linistit, nu plec oricum.
Imi pun in cap cascheta,
Doar stii ca eu la orice drum
Imi iau si bicicleta.
Si uite, azi esti norocos:
O vezi in colt pe aia?
Ti-o dau ca sa nu mergi pe jos,
Poate ne prinde ploaia.
Ca de la Aventuria
Le-am luat pe amandoua.Pe fiecare dac-o vezi
Si-acum zici ca e noua.
Au luat-o ei pe-un drum distinct
Si au plecat in graba.
Cu Mountain Bike-ul Head Instinct ---------->
Mergeau de n-aveau treaba.
La deal, la vale au gonit,
Mergand pe biciclete.
Dar, din pacate, n-au gasit
Nici urma de burete.
Trecu o ora, doua, trei
Si iata, noaptea vine.
De oboseala, sub un tei,
S-au asezat pe vine.
Dar la un timp se auzi
Un zgomot cu putere
Si cand Dumitru se trezi
Vazu un urs la miere;
Un guler alb pe gat avea
Si-o blana-atat de moale,
Cat drumul lat, se intindea
Si-o lua usor la vale;
Pe blana firele-i de par
Luceau frumos la soare,
Si la cei doi intr-adevar
Intra morcovul tare.
Si ursu-i vede. Spune: -Mor!
Si vine-ncet din fata,
Iar Nelu-i trist si gânditor
Si palid e la fata;
Si ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Cei doi prieteni sunt speriati
Si fug la deal isteric.
Fugeau din ce in ce mai greu
Priveau in urm-acuma,
Iar ursul vine cu tupeu;
Se cam ingroasa gluma;
Cu bicicletele-au urcat
Usor pe-o cararuie,
Iar Mos Martin e suparat,
Nu poate sa se suie.
Coboar-apoi intr-un desis
Si vor sa se ascunda,
Dar ursul vine pe furis,
Incearca sa patrunda.
Se urca-ntr-un copac mai sus
Ca poate ursu-i lasa,
Acesta pleaca, s-a tot dus
C-aveau carnea atoasa.
La marginea unei paduri
Mergeau cu limba scoasa,
O luasera pe scurtaturi
Ca sa ajung-acasa.
Mergeau incet c-au obosit.
Melcii-i lasau in urma,
Dar asta pan-au intalnit,
In fata lor, o turma.
Vreo 4 tauri maniosi,
Pazind cu totii-o junca,
Ca la corida, furiosi,
Cu coarnele-i arunca.
Un taur, cand ii impungea,
Avea miscari istete,
Vlad Tepes, daca mai traia,
Avea de un' sa-nvete.
Dar pan' la urma au scapat,
Au luat-o pe-o carare
Si-n fata li s-a aratat
O casa-n departare.
La inceput ei au crezut,
Poate vederea-i lasa,
Dar dupa-aceea au vazut
Ca au ajuns acasa.
Dumitru, foarte fericit,
Avea si mari emotii,
Ca pan' la urma, in sfarsit,
Se vor vedea cu totii.
Nevasta-l-astepta in prag,
Ii zise sa se culce,
El o imbratisa cu drag
Si o saruta dulce.
Pe Nelu il invita-n beci,
Cu-o tuica il serveste.
-Ai grija sa nu te ineci!
-N-ai treaba, ca sunt peste!
Si-atat de mult ei au baut,
Cadeau ca niste spice,
Dar dup-un timp n-au mai putut
De jos sa se ridice.
Si Nelu, band cam un chintal,
Trecuse prin atatea,
Dar reusise, in final,
Sa-si potoleasca setea.
Si nu a mai simtit nimic,
Nici dor, nici bucurie,
Din cana sa mai bea un pic,
Si singur vrea sa fie.
Si-i pare bine ca a luat
O bicicleta buna,
Ca din belele l-a scapat
Si merge si-acum struna.
Articol scris pentru Superblog 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu